Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Fericit!
“La scoala m-au intrebat ce vreau sa devin cand o sa fiu mare. Le-am raspuns: Fericit. Mi-au spus ca nu am inteles cerinta. Eu le-am spus ca ei nu inteleg viata” John Lenon
Una din profesiile mele (unul din putinele lucruri care o face pe mama foarte mandra de mine) este cea de invatatoare. Nu, nu mai profesez, ba mai rau, dupa ce am copilul meu, am ajuns sa fiu adepta unschoolingului.
Printr-o conjunctura, am ajuns sa fiu invatatoarea fiului meu pentru 2 zile (lucru la care, marturisesc, visam in anii cand profesam si nu aveam copilul meu). Nu, nu vreau sa va povestesc ce special e fi-miu. Chiar nu e. Il stiu, il stiam. Nu e genul care sa nu greseasca la teste, nu e genul care sta nemiscat sau studiaza prea mult. Si nici nu va fi vreodata, cred….
Si, ca sa va spun un secret…Nici nu am vrut sa il dau la scoala! Pentru ca am vrut sa il cresc afara din tipare, am vrut sa facem unschooling. A ajuns la scoala pentru ca el si-a dorit foarte mult.
Asa… azi, la “ora” mea preferata, cea de Dezvoltare personala, noi am vorbit despre subiectul meu preferat: Bucurie. Printre altele, am vrut sa constientizam ce ne aduce noua si celor din jur bucurie. Asa ca una din intrebarile adresate copiilor a fost: Ce aduce bucurie mamei tale? R. (fiul meu de 7 ani) mi-a spus asa: Mama e bucuroasa cand ma vede fericit.(Si chiar asa e, nu e un vis de-al lui) Nu a spus: Mama e bucuroasa cand strang jucariile, cand sunt cuminte, cand mananc tot din farfurie, cand fac temele sau cand primeste flori.
Si….mi-a dat ziua peste cap. Restul zilei l-am petrecut sa meditez la lectia pe care am invatat-o azi. Cat de frumos ar fi ca lui sa i sa se fi intiparit deja in subconstient ca e ok sa fii fericit, ca e dezirabil! Si.. NU, nu vorbesc de fericirea aia cand ai totul. Cand traiesti perfectiunea, cand ai un job sau un bussiness care iti aduc multi bani, ai o relatie perfecta, ai tot ce iti doresti, etc (Convingerea mea e ca a avea totul e rareori secretul fericirii). Vorbesc despre a avea un tel in viata: FERICIREA, constienti fiind ca fericirea ne aduce pace interioara noua, dar aduce si fericire tuturor oamenilor cu care intram in contact. Si, daca telul nostru in viata ar fi FERICIREA si nu un anumit job, un anumit om, un anumit bun, chiar asta am cauta toata viata: FERICIREA.
Si ma intreb cum ar fi viata mea acum, daca mama mea m-ar fi ajutat ca in subconstientul meu sa ruleze aceasta convingere? Tot ce avem nevoie este sa fim fericiti.
Si, atunci, nu am mai enerva pe nimeni ( am fi liberi de frustrari), nu am mai face rau nimanui, nu am mai porni razboaie care omoara oameni (pentru ca un om fericit e preocupat de fericirea lui, nu il mai intreseaza sa controleze pe altii, poate doar sa ii inspire).
Am aduce bucurie oamenilor din jurul nostru, prin simpla noastra prezenta, prin constientizarea faptului ca a oferi fercire altora, iti aduce tie insuti fericire si bucurie. Cum vad eu posibila asta? In primul rand prin stabilirea acestui tel: FERICIREA proprie.
Nu, asta nu inseamna egoism. Inseamna sa iti dai seama ce te face fericit in linii mari, gen: iubirea (si nu un anumit om), implinirea profesionala (si nu un anumit job), satisfacerea unor mici placeri care ne aduc bucurie si pace interioara Si daca ai ca scop iubirea, daca asta ruleaza in subconstientul tau, pai muncesti pentru asta. Nimic nu vine de-a gata. Dar nu te mai lamentezi daca esuezi cu un om, o iei de la capat, la fel de deschis si increzator. Daca scopul tau este sa calatoresti, muncesti pentru asta. Incerci diverse joburi care sa iti aduca confortul financiar de care ai nevoie, cu curajul de a renunta oricand la unul si a te reorienta, oricat de dramatica ar fi schimbarea.
Azi, am realizat ca am un scop cu copilul meu. Am un scop ca el sa isi caute fericirea. Si stiu ca asta nu il va transforma intr-un om egoist, lipsit de empatie, preocupat doar de sine. Fericirea nu se simte asa.
Hai sa ne dam voie sa incercam!
Autor: Andreea Ionescu
Nota: Preluarea, copierea fara acordul nostru se supune Legii Drepturilor de Autor.