Legea prevede sanctiuni aspre pentru cadrele didactice care supun elevii la rele tratamente, insa putini parinti stiu cum isi pot proteja copiii in cazul in care acestia sunt jigniti, batuti sau nedreptatiti in mod repetat de invatatori sau profesori.

In presa apar din cand in cand asemenea cazuri, dar cu siguranta ele sunt mult mai multe. Actualul cadru legal a fost stabilit la finalul anului 2013, cand a fost modificata legea din 2004, fiind introdus la interdictii tratamentul degradant la care ar putea fi supusi copiii in timpul orelor.

Teoretic, incepand din acel moment, cadrelor didactice li s-a interzis sa dea copiii afara din clasa, sa ii trimita la colt, sa ii insulte sau sa ii jigneasca, in caz contrar riscand amenzi cuprinse intre 1.000 si 2.500 de lei pentru tratament degradant in scoala.

Ziare.com a solicitat organizatiei "Salvati Copiii" cateva precizari legate de acest subiect, raspunsurile fiind oferite de George Roman, director de programe, Laurentiu Tudorache, consilier juridic, si psihologul Marius Rusu.

Care sunt demersurile pe care ar putea sa le faca un parinte in cazul in care copilul sau este umilit, nedreptatit sau amenintat de profesori, in fata clasei sau in particular?

Copilul sau reprezentantul sau legal are dreptul de a se adresa (verbal, prin email sau prin adresa scrisa) conducerii unitatii de invatamant si/sau inspectoratului judetean sau al mun. Bucuresti, cu privire la orice situatie in legatura cu nerespectarea drepturilor copilului sau aplicarea de pedepse corporale ori supunerea acestuia unui tratament umilitor.

De asemenea, conform legii, celelalte cadre didactice ale unitatii de invatamant au obligatia de a semnala cazurile de abuz, neglijare, exploatare, amenintare si orice alta forma de violenta asupra copilului si de a semnala serviciul public de asistenta sociala sau Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului cu privire la astfel de cazuri.

Daca exista indicii ca gravitatea (in intensitate si perseverenta) tratamentului degradant ori umilitor exercitat asupra copilului este de natura penala, atunci parintele/reprezentantul legal/orice alta persoana care are cunostinta de aceasta fapta poate face plangere penala impotriva cadrului didactic respectiv.

Ce tipuri de infractiuni pot exista?

1. Purtare abuziva - Manifestarile degradante sau umilitoare care depasesc un anumit prag de severitate, intrunind elementele unei infractiuni, jigniri, insulte, etichetari.

2. Abuz in serviciu - atunci cand elevul este agresat verbal, ignorat in repetate randuri afectandu-i dreptul la educatie, persecutat, tratat cu dispret, obligat sa stea in picioare, la colt, sanctionat nejustificat, ostracizat pentru dificultatile de invatare etc.

3. Rele tratamente - Daca fapta a pus in primejdie grava dezvoltarea

  • fizica - obligarea la eforturi fizice care ii sunt interzise copilului, alungarea copilului din scoala daca a avut ca urmare punerea in pericol a copilului - frig, traversarea fara insotitor a unei cai ferate etc.
  • intelectuala - abuz emotional care a produs traume copilului constatate prin raport psihologic sau psihiatric
  • morala - transmiterea de idei sau indemnuri total nepotrivite varstei copilului cu privire la integritatea sexuala, cu privire la relatiile copiilor cu parintii ori referitoare la consumul de substante periculoase etc.

Daca actiunile cadrului didactic au cuprins si amenintari, se poate lua in considerare si aceasta fapta penala, separat sau in concurs cu celelalte infractiuni comise.

Acestea se regasesc in Codul Penal:

Purtarea abuziva - Art. 296 (C.p) (1) Intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana de catre cel aflat in exercitarea atributiilor de serviciu se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda. (2) Amenintarea ori lovirea sau alte violente savarsite in conditiile alin. (1) se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu o treime.

Amenintarea - Art. 206. (1) Fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva sa ori a altei persoane, daca este de natura sa ii produca o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii.

Abuzul in serviciu - Art. 297. (1) Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica. (2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, ingradeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creeaza pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, apartenenta politica, avere, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA.

Relele tratamente aplicate minorului - Art. 197: Punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana in grija careia se afla minorul, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Daca conducerea scolii ignora faptele care intrunesc elementele unei infractiuni, atunci cadrele didactice se fac vinovate de comiterea infractiunii de Omisiune a sesizarii (art. 267), constand in fapta functionarului public de a omite sesizarea organelor de urmarire penala cu privire la fapta prevazuta de legea penala in legatura cu serviciul in cadrul careia isi indeplineste sarcinile de care a luat la cunostinta.

Ce probe pot fi aduse si cum se poate ajunge la sanctiuni in asemenea situatii?

Pentru dovedirea faptelor de abuz, se pot folosi urmatoarelor mijloace de proba:

- declaratia copilului, indiferent de varsta acestuia (daca a implinit 10 ani, ascultarea copilului este obligatorie in toate cauzele administrative sau penale conform art. 264 Cod Procedura Civila)

- efectuarea unui raport psihologic pentru a evalua cat de puternic a fost copilul marcat de atitudinea si masurile cadrului didactic, daca i-a fost pusa in pericol dezvoltarea psihologica si fizica etc. Raportul poate fi intocmit de reprezentanti ai autoritatii tutelare, dar si de psihologi ai ONG-urilor din servicii acreditate

- orice proba video, audio, email, postare pe retelele de socializare, declaratiile celorlati copii, ale parintilor ori ale altor cadre didactice sau personalului auxiliar din scoala

Ce ii sfatuiti pe parinti sa faca astfel incat problema in cauza sa se rezolve in favoarea copilului lor, fara a se ajunge pana la schimbarea scolii in care invata?

Parintii trebuie sa sesizeze autoritatile cu privire la abuzul comis asupra copilului lor. Dincolo de necesitatea sanctionarii agresorului si eliminarii lui din sistemul de invatamant, evident in functie de gravitatea situatiei, demersurile parintelui sunt utile si pe viitor, putand contribui la prevenirea unor fapte similare din partea persoanei vizate si a altor cadre didactice.

Principiul interesului superior al copilului trebuie interpretat si aplicat in acest caz in sensul ca nu copilul ar trebui sa-si schimbe scoala, ci cadrul didactic vizat ar trebui suspendat pana la clarificarea situatiei.

Este vorba despre acordarea prezumtiei de adevar declaratiilor copilului, pana la clarificarea abuzului, si nu doar adultului, asa cum se intampla de cele mai multe ori in Romania.

Abuzul, ca fenomen psihologic, exercitat de adult asupra copilului, nu se termina in momentul in care abuzatorul nu mai este in apropierea fizica a copilului. Situatia abuziva/traumatica experimentata de copil trebuie integrata in povestea lui de viata.

Inainte de abuz/trauma copilul poseda niste scheme despre el (concept de sine) si niste scheme despre ceilalti (ex. sunt disponibili, sunt de incredere). Abuzul schimba aceste scheme, "ceva este in neregula cu mine de mi s-a intamplat asta" si "ceilalti sunt periculosi".

Astfel, este foarte important sa existe o forma de interventie psihologica menita sa-l ajute pe copil sa integreze experienta traumatica in istoria lui de viata si sa se aduca, schemele despre sine si despre ceilalti, la un nivel cat mai adaptativ.

Pentru a facilita acest proces terapeutic este nevoie ca abuzatorul sa-si recunoasca fapta si sa ceara iertare, autoritatea publica in incinta careia s-a produs abuzul sa incrimineze public cele intamplate si sa sanctioneze agresorul. Simplul transfer al copilului la alta scoala nu rezolva si cicatricile psihologice.

Articol preluat integral de pe ziare.com

 

Poate te mai intereseaza si

Vreau o şcoală cu faţă umană! „Cât de plăcut a fost pentru tine astăzi la şcoală... Dacă întrebi 100 de români, ca să parafrazez titlul unei emisiuni ce se difuzează pe un post TV, care este primul gând care le vine în minte când aud ...
Ciclurile curriculare în învăţământ Ciclurile curriculare în învăţământul preuniversitar sunt: De achiziţii fundamentale Clasa pregatitoare clasele I şi a II-a – are ca obiective major...
Ce stil de invatarea are copilul tau? Vizual, auditiv sau kinestezic? Suntem diferiţi, deci învăţăm diferit! Copiii prefera sa invete in diferite moduri: unora le place sa studieze singuri, altora sa acţioneze in grup, ...
Sharing is caring

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *