parintiicerschimbare@gmail.com
Copilul tău va ajunge “mare” pentru că tu te implici în viața lui, în fiecare zi, nu pentru că îl trimiți la teme.

Copilul tău va ajunge “mare” pentru că tu te implici în viața lui, în fiecare zi, nu pentru că îl trimiți la teme.

„Cum să nu aibă copiii teme în vacanță? Da’ ce să facă? Să frece tableta sau să piardă vremea pe maidan?“

Auzi asta des, așa-i? Poate o spui chiar tu, sau măcar o gândeşti.

Trist, dragă părinte, tare trist…

Carevasăzică, dacă nu îţi zice Statul (școala, profesorul) ce să faci cu viața ta și cu timpul tău, nu ai nicio idee constructivă? Tot ce îţi poţi imagina că ai putea face cu o pauză, un răgaz, o vacanţă e să freci tableta și să pierzi vremea pe maidan?
Ce-ai zice să faceţi împreună nişte lucruri, să îl înveţi tu ceva pe copilul tău? Dar oare ai ce să îl înveți? Tu ai mai pus mâna pe o carte în ultima vreme? Fii sincer!

Fiecare clipă pe care o petreci cu copilul tău poate fi un prilej pentru învățare. Puteți învăța împreună. Puteți căuta să aflați lucruri noi. Fiecare clipă pe care o petrece jucându-se liber cu alți copii poate fi un moment de învățare. Dacă tu eşti prezent în viaţa lui oricând are nevoie, când are întrebări şi dileme, dacă discuţi deschis cu el, fără (pre)judecăţi, fără prelegeri ipocrite – atunci fiecare experienţă pe care o are în afara casei, chiar şi pe un maidan, poate fi o ocazie pentru învăţare. Chiar şi clipele petrecute pe tabletă, dacă sunt alese cu cap şi cu măsură, pot fi momente perfecte de învăţare.

Pentru că educaţia, cea care are drept rezultat învăţarea, este de trei feluri: formală (ceea ce se întâmplă la şcoală), nonformală (ceea ce se întâmplă când învăţam ce şi cum ne place, de exemplu la cursuri sau conferinţe la care participam de plăcere) şi educaţia informală( aceea care are loc oriunde şi oricând, tot timpul).

Sunt mulţi cei care cred că singura care contează în viaţă este educaţia formală, dar nu este deloc aşa.
Educaţia formală (şcoală, teme, meditaţii) este doar o mică parte din procesul complex al învăţării trainice. Este o mare risipă să investeşti doar în această direcţie preţiosul timp al formării copilului tău. Şi îţi vei da seama de asta, cu siguranţă, mai târziu. Poate prea târziu.

Educaţia formală este deseori împiedicată de cea informală, sau, mai bine zis, de lipsa acesteia. Chiar dacă tu preaslăveşti din vorbe educaţia formală şi îţi trimiţi tot timpul copilul la învăţat, dar tu, părintele lui, nu mai înveţi nimic, îi dai un exemplu prost copilului tău. Pe de o parte, îi ţii prelegeri despre cât de important este să înveţe, pe de altă parte, îi arăţi că, de fapt, nu e important să înveţe, pentru că tu nu o (mai ) faci. Şi ştim cu toţii că învăţăm mai eficient din ceea ce vedem decât din ceea ce ni se spune.

Tot educaţie informală care o bate pe cea formală este şi când eşti agresiv cu copilul, verbal şi/sau fizic, deşi lui îi ceri să nu fie agresiv cu alţi copii. Şi când tu nu petreci timp cu el (îl trimiţi la teme, cursuri, meditaţii), iar când creşte te miri că nu mai dă pe la tine. Şi când te implici să îi rezolvi toate problemele de care se loveşte, neînvăţându-l cum să şi le rezolve singur, tot educaţie informală este. Şi apoi, tot tu te plângi că „e copil mare şi nu ştie să se descurce singur”.

Deci mai bine uită opinia aceea cum că, fără teme multe, copilul va ajunge un nimeni. Nu va ajunge un nimeni dacă nu are teme multe, ci dacă nu te ocupi tu de el. Iar a te ocupa de el nu înseamnă doar să îi dai casă şi masă şi caiete de scris. Înseamnă să transformi clipe banale în momente de învăţare. Înseamnă să îi oferi experienţe, nu să îl ţii închis în casă, la teme.

Sunt mai multe studii care afirmă că beneficiul cognitiv al temelor pentru copilul de şcoală primară este minim. Pe de altă parte, pierderile sunt importante, dacă te gândeşti câte putea să înveţe, informal sau nonformal, în timpul petrecut cu temele. Excesul de exerciţii repetitive nu provoacă şi nu antrenează, de fapt, gândirea.

Tocmai în scopul de a-i proteja pe copii de nişte părinţi care nu sunt corect informaţi, s-au elaborat rezoluţii internaţionale care stipulează anumite drepturi universale ale copiilor de pretutindeni. Unul dintre aceste drepturi este cel la timp liber si la recreeere, alături de  altele, la fel de interesante şi de importante, precum dreptul la opinie şi dreptul de a fi ascultat.

Şi iată şi recomandarea Ministerului Sănătăţii referitoare la programul zilnic al copilului;

Fii responsabil! Fii un părinte bun! Învaţă tu primul!

Autor: Andreea Ionescu

Like
Sharing is caring
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Close Menu