Cum identifici un fake news?
Știrile false – fake news –sunt scrise și publicate cu intenția de a induce în eroare, în scopul de a deteriora reputația unei agenții, entități sau persoane, precum și pentru câștig financiar sau politic, de multe ori folosind titluri senzaționale, necinstite, sau pur și simplu fabricate pentru a crește numărul de cititori, pentru răspândirea în mediul online și pentru venituri prin click-uri pe Internet. Știrile false dezinformează în mod intenționat.
Ce este știrea adevărată?
Știrea reprezintă o relatare jurnalistică despre o persoană, un lucru, un fapt sau un eveniment adevărat și care este de interes pentru un număr semnificativ de mare de oameni. Știrea trebuie să relateze un fapt sau un eveniment, ceea ce înseamnă că trebuie să relateze adevărul , ceva ce s-a întâmplat ori ce urmează să se întâmple. Altfel spus, știrea trebuie să relateze doar ceea ce jurnalistul a văzut cu ochii lui și/sau a auzit cu urechile lui sau ceva ce o altă persoană a văzut cu ochii ei și/sau a auzit cu urechile ei și spune acest lucru fără să se ascundă.
Modelul acesta de verificare se numește Regula „Cine vede? Cine aude?”. Practic, pentru a spune adevărul, jurnalistul trebuie să știe sigur că ceea ce afirmă este adevărat, iar, pentru aceasta are nevoie să dovedească dincolo de orice îndoială adevărul. Jurnaliștii numesc acestea dovezi sau probe, iar ele constau fie în declarații ale unor persoane care nu se ascund și depun mărturie pentru ceea ce au văzut și/sau auzit, fie cărți, studii, înregistrări, articole etc.
Ce este minciuna?
Chiar dacă poate părea greu de crezut, s-au scris multe cărți despre minciună, iar oamenii de știință sunt foarte preocupați să înțeleagă tot ce se poate înțelege despre acest fenomen. În definiția ei cea mai simplă, minciuna reprezintă o afirmație despre o persoană, un lucru, un fapt sau un eveniment fals, neadevărat, care se face știind că respectiva afirmație nu este adevărată. Un accent important pe care trebuie să-l reținem este faptul că persoanele care mint o fac în mod intenționat, deci știu că ceea ce spun nu este adevărat. Pentru a minți sunt folosite mai multe mijloace, precum exagerările, înfrumusețările, minimizările, ștergerea urmelor, contestările etc. Ca să aflăm dacă avem de-a face cu o minciună, trebuie să descoperim adevărul. Acest lucru se face prin Regula „Cine vede? Cine aude?”, adică trebuie să obții informația respectivă ca un profesionist, fie că ai văzut-o cu ochii tăi și/sau auzit-o cu urechile tale, fie altcineva a văzut-o și/sau auzit-o și spune acest lucru fără să se ascundă.
Ce este zvonul?
Și cercetările în domeniul zvonurilor i-au preocupat foarte mult pe oamenii de știință, unii dintre aceștia susținând că ele sunt la fel de vechi ca istoria și că zvonurile ar fi „cel mai vechi mijloc de informare din lume”. Pe vremea când nu exista presă și nu existau nici rețelele de socializare, oamenii din locuri îndepărtate aflau ce se întâmplă în lume doar prin intermediul zvonurilor. Zvonul reprezintă o afirmație despre o persoană, un lucru, un fapt sau un eveniment, care se răspândește, de obicei din gură în gură și, mai nou, prin intermediul rețelelor de socializare, făcându-se abstracție dacă respectiva afirmație este adevărată sau falsă. Ca și în cazul minciunilor, pentru a afla dacă un zvon este adevărat sau fals, folosim Regula „Cine vede? Cine aude?”.
Ce este satira? Ce este știrea-parodie?
În jurnalism, satira reprezintă o relatare jurnalistică sub formă de divertisment (prin ridiculizare, prin expunere, prin critică), despre o persoană, un lucru, un fapt sau un eveniment adevărat, fără intenția explicită de a provoca rău. În cazul satirei, accentul cade pe umor, pe intenția de a crea divertisment și, în general, nu urmărește alte intenții.
În strânsă legătură cu satira este și știrea-parodie care reprezintă o relatare jurnalistică sub formă de divertisment, despre o persoană, un lucru, un fapt sau un eveniment fals, fără intenția explicită de a provoca rău. Știrea-parodie este, cel mai adesea, o producție TV care conține știri fabricate și informații false ambalate sub formă de știri.
Pentru a identifica o satiră și o știre-parodie trebuie să aflăm dacă informațiile, inclusiv cele amuzante și glumele, sunt adevărate, folosim iar Regula „Cine vede? Cine aude?”.
Ce este dezinformarea? Ce este mis-informarea? Ce este mal-informarea?
Toți acești termeni fac parte din familia tehnicilor de dezinformare, tehnici care urmăresc să manipuleze prin intermediul informațiilor.
Primul dintre aceștia este dezinformarea, care reprezintă o tehnică ce presupune răspândirea în mod intenționat de conținut (text, foto, video) complet fals sau care amestecă informații adevărate cu informații false despre o persoană, un lucru, un fapt sau un eveniment și având intenția explicită de a provoca rău sau ignorând faptul că aceasta ar putea produce rău. Adesea, dezinformarea implică diferite tipuri de conturi automatizate digitale utilizate pentru astroturfing, rețele de urmăritori falși, videoclipuri fabricate sau manipulate, publicitate targetată, trolling organizat, memele vizuale și multe altele. Accentul, în cazul dezinformării, cade pe intenție, persoana care folosește această practică dorind să dezinformeze și să producă rău. Când vorbim despre conținuturi ne referim, la modul general, la orice formă pe care o poate îmbrăca o informație, de la articole de presă, la știri și emisiuni de televiziuni și radio, postări pe rețelele de socializare, filme, jocuri video, discursuri, prelegeri etc.
Dacă dezinformarea este intenționată, mis-informarea este neintenționată, făcută din greșeală, dintr-o eroare a celui care răspândește informația. Aceasta reprezintă o tehnică care presupune răspândirea în mod neintenționat de conținut (text, foto, video) complet fals sau care amestecă informații adevărate cu informații false despre o persoană, un lucru, un fapt sau un eveniment și fără intenția de a provoca rău.
Al treilea concept din această familie de termeni este cel de mal-informare. Acesta reprezintă o tehnică care presupune răspândirea în mod intenționat de conținut (text, foto, video) adevărat despre o persoană, un lucru, un fapt sau un eveniment și având intenția explicită de a provoca rău sau ignorând faptul că aceasta ar putea produce rău . De regulă, vorbim despre conținut ce presupune informații personale menite să rămână private.
Ce este fake news – știrea falsă?
Știrea falsă (în engleză „fake news”) reprezintă o tehnică de dezinformare care constă într-o relatare jurnalistică despre o persoană, un lucru, un fapt sau un eveniment fals sau care amestecă informații adevărate cu informații false și având intenția explicită de a provoca rău sau ignorând faptul că aceasta ar putea produce rău . Ele urmăresc, în mod intenționat, să inducă în eroare cititorii, ascultătorii sau telespectatorii.
Știrile false pretind că sunt adevărate, că prezintă o realitate, dar, de fapt, ele sunt false. Accentul în acest caz cade pe modul în care este ambalată dezinformarea, adică sub forma unei știri. Se poate întâmpla ca un jurnalist să creeze o știre falsă în mod intenționat, știind că informațiile pe care le prezintă nu sunt adevărate (în acest caz vorbim despre dezinformare), sau, uneori, o poate face din greșeală deoarece nu urmează cu strictețe regulile și procedurile de rutină jurnalistice despre care am vorbit mai sus și astfel cade într-o capcană sau, pur și simplu, greșește (în acest caz vorbim despre mis-informare).
Motivele principale pentru care cineva lansează pe piață fake news sunt:
(1) din amuzament sau pentru trolling (trolling-ul se referă la un tip de comportament online rău intenționat, destinat să deranjeze interacțiunile, să enerveze persoanele cu care se interacționează și să-i atragă într-o argumentare fără rost; cei care practică trolling-ul sunt denumiți troli);
(2) pentru a face trafic pe platformele online și, astfel, pentru a câștiga bani din reclame;
(3) pentru marketing și vânzări: specialiștii din acest domeniu publică deseori articole în presă și difuzează emisiuni la televizor, la radio sau pe internet (podcast-uri, canale de YouTube etc.) pretinzând că acestea sunt veritabile produse jurnalistice (vezi subcapitolul „Ce este știrea adevărată?”) și ascunzând faptul că ele sunt, de fapt, materiale publicitare; influencerii recomandă deseori produse și servicii nu pentru că le plac lor, ci pentru că sunt plătiți să le promoveze;
(4) pentru propagandă și lupta pentru putere (politică, economică, financiară etc.): distribuirea de știri false vizează câștigarea de putere și de avantaje, la fel cum și propaganda înseamnă câștigarea puterii politice și a unor avantaje, care pot consta fie în apariția neîncrederii, a diviziunii, conflictelor și confuziei în rândul adversarului, fie a mobilizării, loialității și sprijinului în propria tabără; de aceea, se spune că știrile false sunt o adevărată armă.
Cum identifici un fake news?
Pentru a veni în întâmpinarea internauților copleșiți de toată această avalanșă informațională, expertul în alfabetizare mediatică, Mike Caulfield, de la Washington State University, a elaborat un mod de fact-checking denumit SIGU. Miza este de a învăța publicul câteva trucuri de bază în selectarea și verificarea informațiilor.
- Stop
- Investighează sursa
- Găsește referințe mai bune
- Urmărește faptele din text.
1. Stop
Atunci când pe newsfeed-ul vostru apar tot felul de știri sau postări care vă enervează și parcă v-ar ademeni să dați mai departe, opriți-vă. Nu faceți asta! Scopul oricărui titlu al unui material online este de a-l face pe utilizatorul de internet să dea click (de aici vine și termenul de clickbait). Recomandarea este să citiți mai întâi articolul, să vă gândiți de mai multe ori la utilitatea acestuia și abia apoi să-l distribuiți pe rețelele de socializare. Gândește înainte de a da mai departe!
2. Investighează sursa
Mass-media credibilă, profesionistă, nu apelează la teorii ale conspirației pentru a-și crește numărul de abonați sau accesări. Acolo nu veți găsi confuzia între opiniile personale (editoriale) și știri. Jurnalismul făcut de profesioniști va respecta întotdeauna standardele profesionale în redactarea materialelor: informarea se face din mai multe surse, știrile răspund la întrebările: cine? ce? când? unde? de ce? cum?, prezintă mai multe puncte de vedere pentru a le confrunta (drept la replică, contextualizare, echilibrare) și relatează subiectul într-o manieră cât mai echidistantă. Pentru orice nelămurire referitoare la surse online, aruncați un ochi și peste secțiunile Despre/Echipa/Contact. Dacă e vorba, într-adevăr, de o sursă de încredere, veți găsi cu ușurință lista echipei redacționale și/sau a colaboratorilor, plus alte informații relevante despre portalul de știri și finanțarea acestuia.
3. Găsește referințe mai bune
Dacă nu prea aveți încredere în sursa care v-a furnizat știrea, cea mai bună strategie este să căutați pe Google dacă și alte surse credibile au scris despre asta. Uneori (sau chiar de multe ori!) veți identifica știri și din alte surse, unde lucrează jurnaliști profesioniști și știu ce înseamnă jurnalismul de calitate. În alte situații, s-ar putea să descoperiți că despre tema respectivă nu s-a scris, ceea ce ar trebui să vă pună în gardă, mai ales dacă vorbim despre știri importante, cu impact național. De asemenea, se poate întâmpla ca atunci când căutați pe Google (sau Bing) după cuvintele-cheie din titlul să dați și peste analize care demontează respectiva știre publicată pe site-urile de fact-checking.
La fel se întâmplă și cu imaginile din articole. Unele s-ar putea să nu fie reale, iar altele să fie alterate. Puteți verifica dacă o imagine este reală sau nu și dacă a fost preluată de altundeva pentru a-i oferi o altă interpretare folosind funcția Image Reverse Search, disponibilă pe Google, Yandex, Bing, Hosting Checker sau TinEye. Poți descărca imaginea și o puteți urca în motoarele sau instrumentele de căutare pentru a afișa cele mai relevante rezultate.
4. Urmărește faptele din text
Chiar și atunci când sursa pare a fi una credibilă, trebuie să verificați și contextul publicării materialului jurnalistic. Fiți atenți la data publicării! S-ar putea ca o știre mai veche să fie special „reciclată” (redistribuită). Articolele mai vechi s-ar putea să conțină informații deja depășite sau ar putea fi redistribuite pentru a lăsa impresia unui breaking fake news. Astfel, ideal ar fi ca înainte de a „da mai departe” pe social media, să verificați data publicării.
Una dintre cele mai frecvente și dăunătoare tehnici de dezinformare este falsa recontextualizare – combinarea unor elemente și fapte reale cu unele false pentru reinterpretarea narațiunii / folosirea unor elemente și fapte reale, dar rezumând narațiunea într-o manieră manipulatoare. Soluția? Click pe articol și căutați după termenii-cheie sugerați de titlul sau sumarul articolului. De multe ori, s-ar putea să descoperiți că titlul nu are nicio legătură cu conținutul știrii. Dacă reușiți într-un final să identificați acești termeni în text, iar ideea centrală a textului corespunde cu ceea ce scrie în text, înseamnă că totul e în regulă din acest punct de vedere. Totuși, în cazul în care nu reușiți să identificați acele cuvinte-cheie, va trebui să citiți cu mare atenție tot articolul înainte de a-l distribui pe social media sau a comenta. Sau, pur și simplu, puteți aștepta informații de calitate pe agregatoare de știri.
Informația te face puternic, dar să fie de calitate
Cel care deține informația este un individ puternic, sigur pe sine. Însă nu mulți își doresc astfel de oameni în jur. Din anumite interese – cum ar fi banii, invidia sau puterea – unii oameni spun minciuni cu intenție. Alții transmit informații greșite doar din neatenție. Efectul este același: cei care citesc astfel de informații sunt îngrijorați și revoltați, iar pe acest fond emoțional sunt ușor de manipulat. Cu cât numărul destinatarilor crește, cu atât crește efectul devastator al informației furnizate.
Atunci când se folosește mass-media sau new-media, o informație falsă, odată răspândită, este foarte greu de oprit sau de rectificat. Se impune să fim atenți ce informații primim: de la ce autoritate, de pe ce site, de la ce persoană. La rândul nostru, nu trebuie să spunem minciuni sau să dezinformăm, ori să distribuim altora informații nesigure ca și cum le-am fi verificat noi. E mai ușor să prevenim, decât să combatem. Sunt site-uri de unde te poți informa corect: site-uri oficiale ale instituțiilor publice ori ale unor asociații de încredere.
Știați că…
… termenul din limba engleză „news” (în traducere „știre”) reprezintă un acronim al celor patru direcții în care călătoresc știrile – North (Nord), East (Est), West (Vest) și South (Sud)5 ?
.. astăzi noi primim o cantitate de informație de 5 ori mai mare decât cea primită de întreaga omenire în 198641?
… cercetările arată că oamenii nu știu să diferențieze minciuna de adevăr, fiind capabili să facă această distincție doar în aproximativ un caz din două (54%)?
… unei știri adevărate îi trebuie de până la 6 ori mai mult timp decât unei știri false ca să atingă același număr de persoane?
… știrile false au cu până la 70% mai mari șanse să se distribuie decât știrile adevărate;
… postările false, cu conținut emoțional puternic, sunt distribuite de 6 ori mai mult decât postările veridice, obiective și neutre din punct de vedere emoțional?
… există zeci de țări din lume care folosesc troli în mod sistematic și că aceștia sunt organizați în adevărate companii (denumite fabrici de troli)? Cei mai numeroși troli care lucrează pentru un guvern sunt în China, cercetările oamenilor de știință arătând că acolo există în jur de 2 milioane de troli plătiți să manipuleze rețelele de socializare?
Sursa datelor – „Rezistenta la dezinformare și racolare pe internet” realizat de fundația Freedom Houase Romania