Când fata mea a intrat în clasa a cincea, avea nevoie de ajutor la matematică oră de oră. Situația era aceeași la toți copiii. Profesorul ei de matematică le dădea numai probleme dificile. Predase numai la liceu și nu reușea (sau nu-și punea problema) să calibreze temele potrivit cu nivelul de dezvoltare a copiilor. Era o clasă bună, dar formată din omuleți de 11 ani, nu din liceeni olimpici!
Ca să vă dați seama cât de grele erau problemele, precizez că fiică-mea a luat în clasa a cincea mențiune pe județ. Deci un copil din top 10 județean nu reușea să-și facă singur nicio temă la matematică!
Cam de prin aprilie, adică după olimpiada județeană, i-a lăsat mai ușor și față mea n-a mai avut nevoie de ajutor. Nici la matematică, nici la altele. A luat premiul I, apoi premiul II, iar în clasa a șaptea a și ajuns la olimpiada națională de matematică. O găseam de multe ori citind din manualul de matematică mai departe ca dintr-un român. Citea și române, scria poezii, avea un cert talent literar.
Din păcate, în clasa a VIII-a s-a îmbolnăvit. A fost diagnosticată cu schizofrenie și a abandonat școala
Nu știam ce are, dar vedeam că nu se poate concentra. În clasa a opta nu mai putea învață nimic fără mine. Ne chinuiam să învățăm lucruri banale și făcea confuzii grave, de genul „România e mărginită de râurile Tigru și Eufrat”. Gândirea ei se dezorganizase. Nu mai putea dormi noaptea, voia să se sinucidă… A fost diagnosticată, un an mai târziu, cu schizofrenie și a abandonat școala. Un coleg al ei de clasa, olimpic național la matematică și el, a făcut schizofrenie în clasa a 12-a.
M-am tot întrebat dacă profesorul lor, un tip care lucra cu elevii în special pentru performanță, n-a jucat,cumva, un rol în toată povestea asta. Erau și ei sensibili, aveau niște predispoziții, însă există întotdeauna și niște factori declanșatori.
Trebuie să adaug că și fiica mea, și colegul ei s-au îmbolnăvit în ani terminali: clasa a opta, respectiv a douăsprezecea, când aveau de dat examene decisive. Fiica mea a prins singurul an în care examenul de capacitate s-a dat la 4 materii: română, matematică, istorie și geografie. Pentru admiterea în liceu la profil real, a avut de dat încă un examen la matematică!
Opinia specialistului
Ce spune Sandra O’Connor, psiholog clinician.
Schizofrenia este o tulburare a neurodezvoltării, caracterizată printr-o afectare a gândirii, afectivităţii şi relaţiilor sociale.
Cu toate că factorul genetic joacă un rol important, situațiile extrem de stresante pot declanșa schizofrenia la persoanele care au moștenit tendința de a dezvolta tulburarea. Afecțiunile de această natură tind să iasă la suprafață atunci când corpul suferă modificări hormonale și fizice, cum ar fi în timpul adolescenței și al tinerilor adulți. De aceea, modul în care mediul tratează echilibrat un adolescent joacă un rol crucial în menținerea echilibrului emoțional și al sănătății mintale.
Evenimentele traumatice pot afecta abilitatea copilului de a avea încredere în alți oameni, modul în care iși percepe siguranța personală, capacitatea de a face față schimbărilor și de a se adapta la nou. Adolescența este o perioadă critică de viață pentru sănătatea și bunăstarea tinerilor (Patton și colab., 2016).
Relațiile pozitive cu familia, prietenii și personalul școlii sunt în mod constant legate de sănătate și bunăstare în timpul adolescenței si au efect asupra sănătatății mentale adolescenților.
Studiile indică asocieri puternice între competența școlară și indicatorii sănătății mintale
Studiile longitudinale indică asocieri puternice între competența școlară și indicatorii sănătății mintale, factori care vor influența interacțiunea individului cu societatea pe tot parcursul maturității. Conform teoriei sistemelor ecologice a lui Bronfenbrenner (1992), comportamentele și bunăstarea persoanei în curs de dezvoltare sunt influențate în parte de biologie și de dispoziții individuale, dar în interacțiune cu mai multe straturi de influență asupra mediului.
Efectele expunerii la traume cronice sunt cumulative, fiecare eveniment amintindu-i copilului de trauma anterioară, formând, totodată, corelații pozitive între incidență și impactul negativ pe care evenimentul îl are asupra sa.
Când se află într-un loc nou, care se presupune a fi un mediu de siguranță, precum un spital, un centru de plasament, copiii traumatizați pot exprimă un comportament care pare neadecvat (ex: agresivitate, comportament hiper sexualizat etc). Aceste comportamente reflectă expunerile anterioare ale copiilor la traumă, sau reacțiile pe care ei le-au văzut la alți adulții cu care au fost în contact. Acești copii văd în acel moment viitorul, prezentul, pe sine și pe ceilalți că într-o lumină negativă, lipsită de speranță. Acest lucru, reflectat prin modul lor de comportament, poate determina, în adulții care au grijă de ei în mediile noi, un sentiment de respingere față de copil.
La școlari, trauma restricționează dezvoltarea normală a regiunilor din creier
La școlari, trauma restricționează dezvoltarea normală a regiunilor din creier care, în mod normal, ajută copii să:
- Gestioneze fricile, anxietatea și agresiunea
- Mențină atenția pentru studiu și rezolvarea problemelor
- Controleze impulsurile și reacțiile la pericol, permițând copiilor să ia măsuri de protecție.
Astfel, copiii pot să prezinte:
- Perturbarea somnului
- Noi dificultăți la învățare
- Dificultăți în controlul reacțiilor la pericole
- Comportament care oscilează între exacerbarea fricii și exacerbarea violenței.
La adolescenți, trauma poate interfera cu dezvoltarea cortexului prefrontal, regiune responsabilă de:
- Evaluarea consecințelor unui tip de comportament
- Estimarea realistică a pericolului și siguranței
- Abilitatea de a controla comportamentul și realizarea planurilor pe termen mai îndelungat.
Sursa foto freepick.com