Ne-am dorit să aflăm punctele de vedere ale unor oameni care ne inspiră prin activitatea și demersurile lor in sistemul de educație românesc.
Datorită bunăvoinței Claudiei Chiru, am avut marea bucurie să citim opinii care ne dau speranța că o schimbare in beneficiul copiilor noștri este posibilă.

Claudia Chiru este profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială Nr. 195 din Titan, București și fondator al SAGA Kid After School (Școala Alternativă de Gândire Aplicată) www. asaga.ro

Q: Prezintă-ne câteva aspecte esenţiale care definesc relaţia ta cu elevii.

A: Relaţia mea cu copiii pe care îi instruiesc este bazată pe o abordare de tip win-win, matură şi responsabilă şi este guvernată de libertatea de alegere şi exprimare. Încă din minutul 1 am început să ne ascultăm reciproc, să ne auzim şi să ne explicăm de ce-urile din spatele reacţiilor şi dorinţelor noastre. Cu această abordare urmăresc obiective trasate pentru a fi îndeplinite pe termen lung, obiective pe care le măsor prin prisma rezultatelor comparate cu punctul de plecare, prin prisma a ceea ce produc în timpul cultivării acestor copii, în engleză există un termen, acela este “outcomes”. Copiii mei de la şcoală sunt toţi ca fiul meu Cris. Am 29 de Crisi la şcoala şi vreo 90 şi ceva de Crisi la SAGA!

Q: Care sunt cele mai importante probleme care îţi pun piedici pe parcursul actului educaţional?

A: Dacă aş fi primit această întrebare acum câteva luni, aş fi răspuns că cea mai importantă problemă pentru mine este reabilitarea imaginii pe care o avem în societate. Azi, la auzul acestei întrebări singurul şi primul răspuns care îmi vine în minte şi pe buze şi pe care o să-l şi spun este: părinţii. Părinţii sunt cei care îmi pun piedici şi cred că pun piedici şi propriilor copii, voit sau nevoit. Desigur, sunt şi părinţii care mă înconjoară cu iubirea lor şi cu aprecierea care chiar se materializează şi ajunge la mine într-o formă frumoasă, plină de speranţă şi de energie.

Q: Crezi că Şcoala trebuie şi/sau poate să educe?

A: Şcoala educă copiii prin contextul pe care îl creează pentru a aplica cunoştinţe şi comportamente, asigură componenta socială, şcoala nu dă cei 7 ani de acasă şi bine face! Şcoala cizelează şi primeneşte, încurajează şi identifică punctele forte, predă instrumente necesare pentru transformarea punctelor slabe, şcoala corectează fără să ruşineze şi lămureşte fără să înjosească. Asta face şcoala mea.

Q: Observăm că, în practică, temele pentru acasă şi evaluarea s-au îndepărtat de scopul lor pedagogic. Poţi să ne spui cum abordezi tu aceste două instrumente?

A: Da, în primul rând aş vrea să spun că, după părerea mea, fără teme nu se poate. Pornind de aici, aşa cum ai şi construit întrebarea, scopul pedagogic este în ceaţă, acoperit de nori, distanţat faţă de el însuşi. Pentru mine tema este momentul în care copilul află ce poate să rezolve singur, fără prezenţa mea, a învăţatoarei şi fără prezenţa părintelui sau a oricărei alte persoane, află unde are nevoie de îmbunătăţiri, este momentul a 2-3 exerciţii, nu mai mult, şi nu exerciţii care să deservească capacitatea de a imita calculatorul, ci gândirea aplicată şi creativitatea, abordarea personală şi interiorizarea informaţiilor respective.

Q: Cum te raportezi la părinţi, care este relaţia ta cu aceştia? Ce aşteptări ar trebui să aibă Şcoala de la părinţi?

A: Pe părinţi i-am invitat să-mi fie ălaturi în acelaşi regim democratic în care funcţionez şi cu copiii, însă nu am avut acelaşi succes, democraţia nu ne mai sta bine, ne-a intrat în ochi, deci va trebui să aduc ajustări acestei abordari şi să o readaptez realităţii. Părinţii sunt informaţi, ţinuţi la curent şi respectaţi, sunt invitaţi să afle despre progresele şcolare în cadrul orelor de consultaţii cu părinţii şi a şedinţelor cu părinţii. Despre aşteptările părinţilor nu vă pot răspunde din postura de cadru didactic, însă vă pot răspunde din postura de părinte, la modul că vă pot împărtăşi aşteptările mele de la şcoala la care merge fiul meu. Aştept ca la şcoală, fiul meu să beneficieze de un tratament echitabil, de o atmosferă lucrativă şi de mult exerciţiu în echipă.

Q: Dacă ai fi Ministrul Educaţiei pentru o zi, ce ai schimba?

A: Oricât de tentantă ar fi această întrebare, o să rămân cu picioarele pe pământ şi o să răspund că habar n-am. Îmi voi înfrânge dorinţa de a-mi imagina ce aş putea face dacă aş fi ministru pentru că nu ştiu ce voi găsi şi cu ce fel de oameni voi face echipa. Ceea ce vă pot spune cu certitudine este că, dacă voi ajunge ministru, mă voi înconjura de oameni capabili cu care mă voi sfătui şi alături de care voi începe să construiesc aşa cum fac şi acum, fară să mă plâng, muncind zi de zi, oameni pe care îi şi cunosc şi din activitatea cărora mă înspir. Dacă vreţi să mă propuneţi şi să şi mergeţi la vot să mă votaţi… 🙂

Poate te mai intereseaza si

Interviu Violeta Dascalu: “Scoala nu este doar o furnizoare de informații ... Ne-am dorit să aflăm punctele de vedere ale unor oameni care ne inspiră prin activitatea și demersurile lor in sistemul de educație românesc. Datorit...
Cuvinte care dor Continuam dialogul nostru cu psiholog clinician Dr. Sandra O'Connor. Vorbim despre cuvinte si atitudini care dor.   https://www.youtube.com...
Interviu Cristina Tunegaru: “E datoria mea, ca profesor, să îl învăț în cl... Ne-am dorit să aflăm punctele de vedere ale unor oameni care ne inspiră prin activitatea și demersurile lor in sistemul de educație românesc. Datorit...
Sharing is caring

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *