Continuăm demersul nostru de a afla punctele de vedere ale unor oameni care ne inspiră prin activitatea și demersurile lor in sistemul de educație românesc.
De această dată Smaranda Puşcaş ne-a adus speranța că o schimbare in beneficiul copiilor noștri este posibilă.
Smaranda Pușcaș: „predau de 30 de ani. De 17 ani am înființat prima clasa Freinet din România. Am făcut asta din dorința de a nu practica meseria de dascăl într-un sistem obosit, care nu mai corespunde cu cerințele actuale. M-am instruit din propria dorință și nu împinsă de la spate de un sistem ticăloșit care fabrică dascăli prin metoda copy/paste. Nu regret alegerea făcută. Dimpotrivă! Am avut și am satisfacții enorme din partea elevilor și a părinților.”
Pedagogia Freinet se bazează pe o serie de principii, clar stabilite: şcoala centrată pe copil, activitate personalizată, expresie liberă şi comunicare, cooperare, învăţare prin tatonare experimentală. Munca în grupuri mici este considerată drept mijlocul fundamental de educaţie. “Pregăteşte copiii şi adolescenţii de azi să fie capabili să acţioneze în lumea de mâine”
Prezintă-ne câteva aspecte esenţiale care definesc relaţia ta cu elevii.
Smaranda Pușcaș – Personal cred ca am reuşit sa găsesc linia de mijloc. Aceasta consta in apropierea pe care o am fata de elevi, apropiere bazata pe un ton calm, multe zâmbete si acţiuni decise de comun acord. Toate acestea se bazează pe respectul pe care ni-l acordam reciproc.
Care sunt cele mai importante probleme care iţi pun piedici pe parcursul actului educaţional?
Smaranda Pușcaș – Multitudinea documentelor şcolare.
Opacitatea superiorilor.
Incorectitudinea acordării fondurilor necesare dotărilor.
Incorectitudinea acordării gradaţiilor de merit.
Neadaptarea programei şcolare la necesitatile actuale.
Inutilitatea orei de religie.
Indiferenta multor cadre didactice.
Crezi ca Şcoala trebuie si/sau poate sa educe?
Smaranda Pușcaș – Aşa cum e sistemul in clipa de fata e aproape imposibil. Personal am optat de 20 de ani pentru alternativa pedagogica Freinet si mă simt împlinita cu munca pe care o depun alături de elevii mei. Am făcut aceasta alegere tocmai datorita degradării continue a sistemului tradiţional.
Observam ca, în practica, temele pentru acasă si evaluarea s-au îndepărtat de scopul lor pedagogic. Poţi sa ne spui cum abordezi tu aceste doua instrumente?
Smaranda Pușcaș – Tema pentru acasă nu trebuie sa devina o corvoada. Aleg mereu temele cu un nivel mediu de dificultate in aşa fel incat sa le poată rezolva toţi elevii. Am grija sa se încadreze in timpul minim pe care un elev îl acorda pregătirii pentru şcoala. Diversific utilizând frecvent proiectul sau portofoliul. Am creat singura portofolii la fiecare clasa, portofolii pe care elevii le scriu cu mana si le decorează prin desene sau colaje.
Evaluarea specifica alternativei pe care o reprezint se bazează pe munca individualizata, care respecta nevoile fiecărui elev. Am tipărit un caiet care mă ajuta in aceasta direcţie timp de 4 ani de zile.
Cum te raportezi la părinţi, care este relaţia ta cu aceştia? Ce aşteptări ar trebui sa aibă Şcoala de la părinţi?
Smaranda Pușcaș – 20 de ani de Clasa colectiva au reușit sa demonstreze si părinților cat de importanta este respectarea regulilor. Ca si copiii lor, sunt responsabilizaţi in permanenta si atraşi spre activitățile scolii. Ii implic în multe activități comune cu elevii si organizez mereu ceva nou, pentru a le capta interesul. Părintii nu sunt SUSȚINĂTORII FINANCIARI ai elevilor, ci persoane care trebuie ascultate si susținute moral în drumul educației pe care îl străbat alături de copii.
Daca ai fi Ministrul Educaţiei pentru o zi, ce ai schimba?
Smaranda Pușcaș – Mentalitatea profesorilor! Din păcate mulţi doar cer, fara a oferi mai nimic in schimb. Părerea mea…..