Articol de Anca Chimoiu si Ramona Lozianu

Stai în banca ta. Nu vorbi neîntrebat. Dacă ai ceva de spus ridică două degete. Degetele vorbesc în locul tău. Îi spun celei de la catedră că ești pregătit. Elevii clasei a VII-a și-au învățat bine lecția. Nu, nu lecția de chimie. Lecția tăcerii. Nimeni nu vrea să spargă gheața. Profesoara încearcă să încălzească aerul de ora 8 dimineața. ”Hai, curaj, nu pun note azi.” Adelina ezită. A învățat, dar nu e niciodată sigură pe ce știe. Are deja două note bune și-ar prefera să stea în banca ei. Dar degetele i-au luat-o înainte. Degetele nu știu ce e frica.

Adelina e acum în fața tablei. Nu se uită nici la colegi și nici la profesoară. Privește tabla cea neagră, pe care se dau toate bătăliile. Profesoara dictează enunțul cu voce domoală. Fetița scrie câteva formule, apoi se oprește. Își căută cuvintele potrivite pentru a ruga profesoara să repete, dar cadrul didactic își găsește vorbele mai repede.

„Hai, fetițo, nici măcar atâta nu ești în stare să scrii?” Fata se înroșește. Creta se rupe în mână. Ochii lăcrimează. Nu, Adelinei nu îi vine să plângă. E doar alergică la agresivitate, așa cum alții sunt alergici la părul de pisică sau la polen. Somatizează frica prin lăcrimare excesivă și strănut necontrolat. Dar cea de la catedră nu se lasă înduioșată de lacrimi. Dimpotrivă, lacrimile o enervează. „Ce ai, fată, ești dusă, ești pe altă lume? Nu știi să scrii? Pe azi ai 3. Te mai ascult și data viitoare”.

Data viitoare Adelina a hotărât să chiulească. Poate-poate uită profesoara. Când și-a văzut colega căutând-o pe terenul de sport, a știut că n-avea cum să scape. De data asta n-a mai fost vorba de ascultare. Profesoara a început să țipe de cum văzut-o intrând pe ușa clasei, iar reacția alergică a Adelinei s-a declanșat, ca și data trecută, imediat. Copila a cerut un șervețel, un coleg i-a aruncat un pachet de batiste. Fetița s-a întins să îl prindă și din greșeală a răsturnat un penar. Avea să primească iar un 3, dar asta chiar n-a mai mirat-o. Surpriza a fost doar scăderea notei la purtare: profesoara a motivat cererea prin chiul și comportament inadecvat.

Am ales să păstrăm anonimatul fetei, pentru a nu o expune și mai mult. Imaginați-v-o întoarsă cu spatele și cu vocea distorsionată, ascunsă în spatele unui nume de împrumut.

Astăzi ea e Adelina, dar puteam la fel de bine să îi spunem Frica. Frica de consecințe. Frica și panica induc creierului starea de îngheț. Asemeni celei din interiorul congelatorului. Atunci când intră în această stare, creierul nu mai funcționează. Creierul vrea un singur lucru: ca amenințarea să înceteze. Țipete, jigniri, ironii gratuite, făcutul de râs în fața colegilor și, nu în ultimul rând, notarea nedreaptă – toate acestea sunt amenințări care induc starea de îngheț specifică traumei. Comportamentele care induc creierului această stare intră în categoria bullying.

Articol preluat de pe https://republica.ro/nota-vrajbei-noastre-pozitia-elevului-in-scoala-romaneasca

Poate te mai intereseaza si

Părinții care vor să aibă copii „de succes” sfârșesc prin a avea niște copii foa... Autor: Mirela Horumba Mai mult! Mai mult! Mai mult! – ne sună familiar, nu-i aşa ? Zilnic, acesta este mesajul pe care mass-media ni-l prezintă cu ...
Respectarea legii – ce o fi asa greu? Dupa atatea si atate discutii legate de invatamant cred ca ceea ce isi doresc parintii se poate rezuma foarte simplu la 2 cuvinte: RESPECTAREA LEGII. ...
(A)tragem sau împingem? Cred că cel mai controversat domeniu de interes public este educația. Părinți, profesori, specialiști au diverse opinii (cam prea diverse) despre edu...
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *