Valentina are doi copii : Mihai (11 ani) şi Sofia (9 ani). În iunie 2018, a emigrat în Marea Britanie. N-a fost, nu este şi nu va fi uşor, dar Valentina este convinsă că a luat cea mai bună decizie a vieții sale.
Când a plecat acolo, Valentina avea în bagaj două mituri despre educaţia de acolo, care circulă pe la noi. Primul era că, în Occident, şcoala e superficială, iar copiii nu au nici măcar cultură generală atunci când o termină. Al doilea era că, în Anglia, copiii români sunt înscrişi în clase mai mari decât copiii englezi de aceeaşi vârstă, deoarece ei au un nivel superior de cunoştinţe. Niciunul dintre ele nu s-a dovedit adevărat. Iar marea surpriză a Valentinei – una foarte plăcută – a fost să descopere că, acolo, şcoala nu se fofilează când vine vorba de educaţie, ci îşi ia rolul în serios, face echipă cu părinţii şi nu se bazează pe cei şapte ani de acasă, ca aici. Nici nu ar avea cum, pentru că, în Anglia, copiii încep şcoala la 4 ani. Valentina s-a hotărât să ne povestească din impresiile ei de acolo, să împartă cu noi gândurile şi trăirile ei în legătură cu şcoala copiilor. Şi îi mulţumim pentru asta.
Azi continuă să ne povestească despre şcolile copiilor ei (restul povestilor le gasiti aici).
În Anglia, programa şcolară din clasele primare, modificată în 2015, este mult, mult peste cerințele programei din România. Copiii se familiarizează cu notiuni ca înmulțirea şi fracțiile de la 5-6 ani. Ştiu, unii spun că este prea devreme, dar pentru unii copii nu este prea devreme, iar altii au 7 ani de şcoală primară să ajungă să înțeleagă şi să performeze. Pentru că notiunile, ca esență, se studiazā de-a lungul a 7 ani, doar că în fiecare an se mai face un fine tuning, adăugându-se cate puțin la dificultate.
Asta este valabil şi la engleza, copiii ştiu din clasele primare să identifice şi să folosească metafora, comparația, personificarea, să transforme o narațiune in dramă, să folosească tehnica „show don’t tell”, să povestească cu lux de amanunte filmulețe mici pe care le vizionează şi în care personajele nu scot absolut niciun cuvânt.
Evoluția la nivel național, potrivit rezultatelor obținute la SATs, care sunt testele standardizate la nivel national care se dau la sfârşitul şcolii primare, a fost cam aşa: în 2016, după reformă, a fost o scădere dramatică, zic eu, de la 80% copii care au atins standardul național în 2015, la 53%, ceea ce era de aşteptat. Însă, din 2016, a crescut ajungând anul acesta la 65%. Dar sunt 65% copii care ştiu mai mult decât cei 80% din 2015. Nu ştiu care a fost şi cum a evoluat finanțarea sistemului în aceşti ani, dar ştiu că se fac tăieri masive de fonduri în prezent, iar constrângerile bugetare sunt reale, se vorbeste despre ele în permanență şi produc efecte, cel puțin în şcoala unde învață copiii mei. Deci nu ştiu care a fost efortul financiar ca să se ajungă de la 53 la 65%, dar cel uman a fost de necontestat, şi cel al copiilor, şi cel al profesorilor.
Când m-am documentat despre SATs, m-am străduit să caut şi informații despre evaluarea națională la clasa a IV-a din Romania
Nu am gasit decât datele testărilor, subiectele, nimic despre rezultate. Despre SATs am gasit tot, inclusiv despre ce înseamnă şi cum se calculează scorul scalat. Pentru că, da, se calculează un scor absolut care mai apoi se transforma intr-unul scalat pentru ca rezultatele obținute în diverşi ani sa poată fi comparabile.
Tot datorită acestui scor scalat am putut să aflu că subiectele la matematica au fost puțin mai grele anul acesta decât anul trecut, dar au favorizat copiii care sunt mai buni la matematica, deoarece pentru ei gradul de dificultate a crescut mai puțin.
Dacă în România, unde Mihai a terminat clasa a IV-a, mi s-a spus, la o întâlnire de un minut, că Mihai stă bine, aici am primit un raport scris şi explicat. Poate dacă am avea nişte rezultate transparente ale evaluarilor naționale despre care nimeni nu vorbeste care să poată fi găsite la un click distanță, ne-am revolta public cu vreo 4 sau chiar 8 ani mai devreme. Să te revolți la clasa a VIII-a sau a XII-a e mult prea târziu şi inutil, o faci degeaba!
Şi vă mai spun puțin despre ce a însemnat acest test SAT in 4 zile de testare
- un test la gramatica si punctuație de 45 min. cu 50 de intrebări
- un test de spelling de 15 min cu 20 de cuvinte puse în context
- un test la aritmetica de 30 min cu 36 de calcule
- doua teste de probleme de raționament, inclusiv geometrie, de câte 40 min fiecare cu câte 23 de probleme fiecare.
Cum arata „carnetul de note”
Aşa arata „carnetul de note” al unui copil de 10-11 ani care termină clasele primare într-o țară „în care nu se face carte, că de aia şcoala e mai frumoasă”.
Concluzii
- nu vă (mai) amăgiți că şcoala este frumoasă în occident pentru că este uşoară. E cea mai mare capcană în care România poate cădea. Şcoala este frumoasă în occident pentru că adulții care o populează şi o animă sunt extrem de bine pregătiți, iar cei care o conduc sunt conştienți că educația bună este secretul şi nu se feresc să privească cu admirație peste granițe când vor să schimbe ceva pentru că ştiu că lumea e uriaşă si sigur cineva, undeva e mai deştept decât ei, chiar şi ca nație.
- scoateți la lumină rezultatele evaluărilor de la clasa a II-a, a IV-a şi a VI-a şi vedeți mai devreme un pic ce nu merge şi luați măsuri inteligente, adică la timp. Pentru că, după dezastru, curățenie ştie să facă oricine. Doar că, aproape totul merge la gunoi.
- România nu este cea mai deşteaptă nație de pe Pământ. Mai lăsați coada jos şi cereți ajutor, voi ăştia de sunteți la butoanele educației naționale. Şi cereți ajutor nu doar la scrierea legilor, ci şi la implementarea lor. Şi puneți apoi osul la treaba astfel incat scolilor sa le fie mai usor sa implementeze.