parintiicerschimbare@gmail.com
Poveștile Valentinei – în Anglia se pune un foarte mare accent pe starea de bine a copiilor

Poveștile Valentinei – în Anglia se pune un foarte mare accent pe starea de bine a copiilor

Valentina are doi copii : Mihai (11 ani) şi Sofia (9 ani). În iunie 2018, a emigrat în Marea Britanie. N-a fost, nu este şi nu va fi uşor, dar Valentina este convinsă că a luat cea mai bună decizie a vieții sale.

Când a plecat acolo, Valentina avea în bagaj două mituri despre educaţia de acolo, care circulă pe la noi. Primul era că, în Occident, şcoala e superficială, iar copiii nu au nici măcar cultură generală atunci când o termină. Al doilea era că, în Anglia, copiii români sunt înscrişi în clase mai mari decât copiii englezi de aceeaşi vârstă, deoarece ei au un nivel superior de cunoştinţe. Niciunul dintre ele nu s-a dovedit adevărat. Iar marea surpriză a Valentinei – una foarte plăcută – a fost să descopere că, acolo, şcoala nu se fofilează când vine vorba de educaţie, ci îşi ia rolul în serios, face echipă cu părinţii şi nu se bazează pe cei şapte ani de acasă, ca aici. Nici nu ar avea cum, pentru că, în Anglia, copiii încep şcoala la 4 ani. Valentina s-a hotărât să ne povestească din impresiile ei de acolo, să împartă cu noi gândurile şi trăirile ei în legătură cu şcoala copiilor. Şi îi mulţumim pentru asta.

În Anglia, în multe case, poşta se bagă direct în casă, printr-o mică fantă aflată puțin mai jos de jumătatea uşii. Încă mă mai întreb ce se aude şi tresar atunci când primim ceva, şi din cauza zgomotului, dar şi pentru că sunt într-o țară străină şi, nu ştiu de ce, dar orice plic primit îmi provoacă o stare de anxietate, deşi nu au adus decât veşti bune până acum. Săptămâna trecută, când am deschis uşa, aproape că am călcat pe un plic mare şi gros. Nu aşteptam nimic de aşa anvergură şi, totuşi, pe plic era numele meu. Nici nu m-am descălțat, nici nu mi-am dat haina jos,  ci aşa, în picioare, l-am deschis cu teamă. Însă, ca toate plicurile de până acum, mi-a adus doar zâmbete. Era plicul de “Bine ai venit, Mihai, la Nobel”. În plic erau o scrisoare semnată de directorul şcolii, una semnată de profesorul îndrumător al year 7 (clasa a V-a), un chestionar destinat lui Mihai şi unul mie, un ghid cu tot ceea ce ar trebui să ştim despre şcoală – de la valori şi etos până la recompense şi consecințe, uniformă, teme, modalități de comunicare cu părinții, telefoane mobile, prezenţă şi punctualitate sau administrare de medicamente. Bineînțeles, erau şi formularele pentru colectarea de date personale, cele pe care le completam şi în România şi care sunt, din păcate, singurele hârtii care circulau şi cred că încă mai circulă, la noi, între părinți şi şcoală.

Vă povestesc doar o mostră despre ce înseamnă să te simți cu adevărat în centrul atenției, ca elev, dar şi ca părinte de elev. Un pic mai pretențios spus: ce înseamnă o şcoală cu adevărat centrată pe elev. Văd în fiecare zi aceste lucruri, deoarece lucrez şi fac voluntariat într-o şcoală. În mica şedință de 15 minute pe care o facem noi, supraveghetorii copiilor, în timpul pauzei mari, toate discuțiile sunt despre copii, despre frustrările lor, despre comportamentul de la clasă sau de cu o zi în urmă. Pentru că este important să ştim la ce ne putem aştepta de la ei în materie de comportament  şi cum să înțelegem şi să gestionăm comportamentul lor pe terenul de joacă. Timp de 15 minute, îmi înoată ochii în lacrimi şi îmi vine să-mi îmbrățişez toate colegele. Iar despre cele 5 ore pe săptămână pe care le petrec voluntar la clasă, am atâtea de spus că simt că explodez.

Vor să ne facă cunoscut faptul că mediul călduros, primitor și de susținere pe care îl asigură școala îl va face pe Mihai să se simtă repede confortabil și sigur pe el

Mihai va începe gimnaziul în septembrie 2019, iar în Anglia școlile primare și secundare (gimnaziul) sunt separate, deci va merge într-o altă școală.  Cu peste 5 luni înaintea începerii anului școlar, reprezentanții școlii contactează familia pentru a se prezenta, dar, cel mai important, pentru a te informa că, în lunile care urmează, o serie de evenimente se vor pune în scenă special pentru copilul tău și pentru tine. De ce? Pentru că, așa cum spune profesorul îndrumător al year 7 (clasa a V-a), este o etapă importantă a educației lui Mihai. El își va începe călătoria în gimnaziu, într-o perioadă care va acoperi și transformarea lui într-un tânăr adult (gimnaziul se termină aici la 16 ani, o dată cu învățământul obligatoriu) și, din experiența lor, știu că tranziţia aceasta este plină de emoții și de temeri. Aşa că vor să ne facă cunoscut faptul că mediul călduros, primitor și de susținere pe care îl asigură școala îl va face pe Mihai să se simtă repede confortabil și sigur pe el. Și nu sunt doar vorbe frumos ticluite, așternute într-o scrisoare, ci oamenii aceștia chiar organizează un program de tranziție a copilului de la școala primară la gimnaziu. Mai mult, acest program nu este deloc superficial, ci foarte bine structurat, urmărind cunoașterea copilului şi a părinților, familiarizarea cu școala și procesul de învățare, precum şi legarea unor relaţii între copii şi între părinţi. Bineînțeles, nu lipsește din el sesiunea de feedback.

Astfel, încă din luna mai, un membru din staful superior îi va vizita, la şcoala primară unde învaţă acum, pe Mihai şi pe ceilalţi colegi ai lui care vor merge la acelaşi gimnaziu. Va sta de vorba cu ei, dar şi cu profesorii lor. După ce îi va cunoaşte pe copii, dacă va identifica elevi pentru care sunt necesare activităţi suplimentare pentru uşurarea procesului de tranziţie, se vor organiza activităţi de grup. Astfel de elevi sunt, de exemplu, cei cu nevoi speciale de învăţare sau cu dizabilităţi, dar şi cei care sunt singurii din şcoala lor care se vor alătura respectivei şcoli gimnaziale. La începutul lui iulie (aici şcoala se termină pe 24 iulie), copiii vor petrece o zi de şcoală la gimnaziu, în care vor învăţa, îşi vor cunoaşte dirigintele şi vor avea un prânz gratuit. Mai mult, şcoala va fi deschisă în august special pentru bobocii care vor să participe la diferite workshop-uri, să-şi facă prieteni, să fie mai siguri pe ei când va începe şcoala.

Am amuţit când am văzut cât de organizaţi sunt şi cât muncesc pentru integrarea noilor elevi

Când i-am zis lui Mihai că duminică, pe 1 septembrie, școala va fi deschisă şi va începe doar pentru ei, a rămas și el cu gura căscată. Pentru că anul şcolar începe pe 2 septembrie, dar şcoala va fi deschisă pe 1 septembrie numai pentru elevii de year 7, pentru a le permite să se acomodeze în clase, să înceapă procesul de învăţare, să cunoască şcoala (care probabil că e imensă) – fără să fie deranjaţi de elevii din clasele mai mari. Iar noi, părinţii, suntem şi noi invitaţi la cafeaua de dimineaţă. Şi asta nu e tot: la începutul trimestrului, vor face o excursie de două nopţi într-un campus din pădurea Wymondley, unde se vor distra şi chiar vor găti împreună. Bineînţeles că şi pentru noi, părinţii, există o seară specială, pe 8 iulie, în care îi vom cunoaşte pe directorul, profesorii şi reprezentanţii asociaţiei de părinţi. Iar în octombrie, la o lună după începerea şcolii, suntem aşteptaţi de diriginte la o întâlnire faţă în faţă de 10 minute, să împărtăşim impresii despre prima lună de şcoală.

Ce să spun? Am amuţit când am văzut cât de organizaţi sunt şi cât muncesc pentru integrarea noilor elevi. Mihai a terminat clasa a IV-a în Romania şi poate a „beneficiat” de  o discuţie, cam aia pe care am auzit-o şi noi, părinţii, dar care s-ar încadra mai mult la categoria ameninţărilor, despre cum o să vadă ei cât de greu e din clasa a V-a, cu multe materii, cu profesori diferiţi la fiecare materie, şi fiecare cu pretenţiile lui. Oricum, nimic notabil, pentru că el nu îşi aduce aminte de nimic. Eu îmi aduc aminte de faptul că se punea problema să se desfiinţeze clasa şi să îi împrăştie în alte clase.

Aici se pune un foarte mare accent pe starea de bine a copiilor

Nu mă miră deloc efortul pe care îl depun pentru o tranziţie uşoară de la primară la gimnaziu pentru că, aici, se pune un foarte mare accent pe starea de bine a copiilor. De ce? Simplu, pentru că un copil fericit este un copil atent la ore, un copil care învaţă din clasă, care nu deranjează ora şi participă activ la lecţie. Spre exemplu, după pauza mare, unii copii primesc o perioadă suplimentară, de zece minute, de tranziție, pentru că nu fac față emoțional trecerii de la o perioadă în care activităţile au fost predominant fizice la una în care sunt predominant intelectuale, şi ar putea deranja ora. Îşi petrec acele zece minute vorbind cu cineva din personalul școlii, inclusiv cu directoarea, dacă e cazul, şi făcând mici activităţi de organizare. Unor copii, în urma unei evaluări făcute de un specialist, li se permite să ţină în mână o jucărie specială, pentru că aşa se pot concentra mai bine, dacă fac ceva cu mâinile. Una dintre sarcinile noastre, ale supraveghetorilor din pauza de prânz, e să avem grijă ca niciun copil să nu ducă în clasă frustrările acumulate pe terenul de joacă. Trebuie să intervenim in disputele lor, avem inclusiv scenarii cu situaţii posibile şi felul în care să le gestionăm, ce anume trebuie să spunem. În munca noastră, suntem ajutaţi de peer mediators, copii din year 5 sau 6 (clasa a III-a sau a IV-a) care au rolul de a media disputele dintre colegii lor mai mici, din year 3 şi 4.  Aceşti micuţi mediatori chiar ies de la ore pentru a sta pe terenul de joacă, deoarece pauza celor mici începe cu o oră înaintea pauzei lor. Sunt extrem de mandri şi de pătrunşi de sarcina pe care o au şi ne ajută cu succes.

De altfel, fiecare copil de aici are o anumită responsabilitate. Şi nici nu vă vine să credeţi câte responsabilităţi sunt de împărţit copiilor într-o şcoală!

(va urma)

 

Sharing is caring
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Close Menu