Valentina are doi copii : Mihai (11 ani) şi Sofia (9 ani). În iunie 2018, a emigrat în Marea Britanie. N-a fost, nu este şi nu va fi uşor, dar Valentina este convinsă că a luat cea mai bună decizie a vieții sale.
Când a plecat acolo, Valentina avea în bagaj două mituri despre educaţia de acolo, care circulă pe la noi. Primul era că, în Occident, şcoala e superficială, iar copiii nu au nici măcar cultură generală atunci când o termină. Al doilea era că, în Anglia, copiii români sunt înscrişi în clase mai mari decât copiii englezi de aceeaşi vârstă, deoarece ei au un nivel superior de cunoştinţe. Niciunul dintre ele nu s-a dovedit adevărat. Iar marea surpriză a Valentinei – una foarte plăcută – a fost să descopere că, acolo, şcoala nu se fofilează când vine vorba de educaţie, ci îşi ia rolul în serios, face echipă cu părinţii şi nu se bazează pe cei şapte ani de acasă, ca aici. Nici nu ar avea cum, pentru că, în Anglia, copiii încep şcoala la 4 ani. Valentina s-a hotărât să ne povestească din impresiile ei de acolo, să împartă cu noi gândurile şi trăirile ei în legătură cu şcoala copiilor. Şi îi mulţumim pentru asta.
Azi continuă să ne povestească despre şcolile copiilor ei (restul povestilor le gasiti aici).
Pe 23 şi 24 octombrie a fost inspecție în şcoala în care învață Sofia. Inspecția a fost anunțată în a două parte a zilei de 22 octombrie. Pentru că şcoala are obligația să informez părintele, am primit pe e-mail, dar şi tipărită, o scrisoare de la inspectorat prin care eram anunțați că timp de două zile va fi inspecție în şcoală şi eram îndemnați să completăm un chestionar online, să lăsăm scrisori confidențiale la secretariat sau să sunăm direct la inspectorat.
În inspecție a venit un singur om, e drept că şcoala are puțin peste 300 de copii, 11 clase.
În dimineața zilei de 23, inspectorul era în curtea şcolii, printre părinți, vorbind cu ei. În afară de tot felul de documente, a verificat, prin sondaj, caietele copiilor, a asistat pentru câteva minute la ore, în fiecare clasă, a stat cu copiii la masă şi a vorbit cu ei. A ales copii din fiecare clasa şi efectiv a lucrat cu ei pentru a testa cunoştințe şi competențe, singur cu ei, fără niciun profesor prezent, a vorbit cu ei despre şcoală şi viața lor la şcoală, i-a întrebat ce ar schimbă la şcoala lor dacă ar putea. A observat comportamentul copiilor în pauză de prânz. A avut discuții cu personalul şcolii.
Nu a întins nimeni mese
I s-a oferit un prânz din meniul obişnuit al copiilor. Omul a refuzat politicos. Avea pachet de acasă.
Abia aştept să citesc raportul. Rapoartele pot fi găsite public aici https://reports.ofsted.gov.uk/
Prin comparație, am înțeles, a câta oară, că sistemul românesc nu dă doi bani pe copii sau părinți, pentru că părerea lor nu a contat niciodată. Inspecțiile fără să asculți copiii şi părinții sunt apă de ploaie, frecție la picior de lemn, iar inspectorii din România … nu ştiu, că nu am avut onoarea.
Părintele poate completa un chestionar online aici https://parentview.ofsted.gov.uk/
Cum arată un chestionar dedicat părinților
