danemarca

Am o verisoara in Danemarca. Asta vara, au fost in tara. Pt mine a fost o incantare sa discut cu fata lor cea mare. In cl. a V-a vorbeste fluent 3 limbi, daneza (care e foarte grea), romana si engleza. Un copil dezinvolt, inteligent si mereu doritor sa invete ceva nou. M-a incantat ca mi s-a adresat tot timpul pe numele mic si mi-a explicat si de ce. La ei, la scoala, e una din conditii sa te adresezi profesorului pe numele mic, copilul vine la scoala intr-un mediu familiar, cu dorinta si placerea de a invata lucruri noi. De exemplu, daca un copil nu se simte in regula sa faca o anumita ora, are ceea ce se numeste ‘camera pt recreere’ anunta profesorul si se retrage in camera respectiva, fara sa fie fortat, fara anchete de tip comunist. In schimb, ii obliga la miscare. Cel putin acolo unde invatau ei, scoala oferea fiecaruia o bicicleta cu kilometraj si aveau un barem saptamanal pe care trebuiau sa il prezinte ca si parcurs. Intr-adevar, danezii nu cunosc ce este creta, spre exemplu, orice tabla la clasa e de fapt un imens touchscreen, pe care elevii isi desfasoara activitatile. Orice scoala are piscina, pt orele de sport, aproape fara exceptii. Insa danezii au ceva ce noi nu cred ca vom avea vreodata si anume un cult al copilului. Statul danez nu iti permite nici macar sa te gandesti la un abuz, de orice fel, asupra copilului, indiferent cine esti ca adult. Sunt educati, ca maturi, sa caute solutii atunci cand ceva nu merge, in sensul in care ei nu concep ca un copil ar putea fi vinovat. Si mai este o chestie, care nu tine neaparat de sistemul de invatamant, pe care mi-a povestit-o vara-mea. In Danemarca e o lege nescrisa, dar la care tin toti si o respecta indiferent de statut, ocupatie pozitie sociala, respectiv ‘no stress’. Nu vreau sa ma lungesc prea mult, deja am facut-o, insa la intrebarea mea, daca s-ar intoarce in Romania am primit un raspuns ceva de genul: ‘Nu stiu cum am rezistat in Romania atat, cu parere de rau nu m-as intoarce pt nimic in lume. Mi-am vazut copiii fericiti, respectati, cu posibilitati reale de a se dezvolta pt un viitor asa cum si-l doresc ei’.

– Johhny

sapun

Nu pot sa inteleg un lucru…de ce nu exista sapun lichid in majoritatea scolilor in dozatoarele speciale de la baie?!! Tocmai am aflat ca in scoala unde invata ambii copii este o enteroviroza foarte urata, cu dureri de cap, voma si alte chestii, care se iau foarte repede. Pai cum sa nu se ia daca in permanenta dozatoarele sunt goale? Copiii se joaca sau irosesc sapunul? Pai sa-i invete parintii acasa si profesorii la scoala cum se foloseste sapunul, nu sa ne lase copiii sa ia toate bolile posibile si imposibile!!!

– Claudia

Copil deprimat

Este îngrozitor sa nu mai vezi intr-o bancă un elev care a plecat astfel(sinucidere) dintre noi. Eu am trecut prin asta … Noi, sistemul, puteam face mai mult. După o tentativă, un psiholog a vizitat-o. O singură dată. Si ea era la a n incercare. A reusit in cele din urmă. S-a cerut psiholog, mai marii au stabilit că scoala nu are nevoie. Si sunt multe scoli care duc lipsă. Azi am lipit prin liceu ‘ Telefonul copilului’. Ar trebui sa strigăm cu toții ‘ Avem nevoie de psihologi in scoală! ‘ Aceasta eleva mi se confesa… am încercat să o ajut cum am stiut eu. Înainte de… mi – a mărturisit că vrea, dupa terminarea liceului, sa place pe un vas de croazieră si ca trebuie să învețe engleza bine. Am imbratisat-o bucuroasă. Ea nu m-a mai cautat si soc… Era nevoie de specialisti… cel care incerca o dată, va incerca si a doua si a treia, până pana va reusi… si noi, profesorii, asistam neputinciosi la acest genocid. ( si cand spun neputinciosi o spun asumandu-mi. Eu nu găsesc soluții pentru astfel de elevi. Nu ma pricep. Nu stiu cum as putea face mai mult). Avem nevoie de specialisti!

– CA

esti ceea ce traiesti

Educația de acasă și cea formală, nu se exclud, ci se completează. Ce știu puțini adulți: ”ești ceea ce trăiești”. Nici nu merită să mă străduiesc să răspund la întrebarea ”dar între vârsta de 7 ani și 18 ani nu se mai întâmplă nimic?” O mai să spun doar atât: adultul este suma întâlnirilor. Nu temele, nu greutatea ghiozdanului, nu auxiliarele, nu examenele formează, ci tot ce fac ei în timpul petrecut în școală. Ce fac ei 5-6-7 ore pe zi? Stau în poziția de receptor, cu fundul pe scaun. Ce anume din ce fac ei acolo le dezvoltă personalitatea complexă necesară adultului integrat în societate, acela responsabil, corect, cinstit, empatic social, familist, amabil, serios, dispus la dialog etc etc etc de care societatea noastră duce lipsă? Sfaturile părinților și ale profilor? Poate, într-o mică măsură. Ce îi formează este ce trăiesc zilnic. Asta este explicația pentru care în Japonia, Israel, Finlanda și altele nu se pun note în primele 4 clase. Niște neisprăviți, nu? Ei, nu! Au înțeles că prioritatea este nu dezvoltarea inteligenței logico-matematice la vârste fragede, ci a pune bazele unui caracter sănătos. Deci măsură în toate și educație pentru copii

– Florin

municm

Cred ca trebuie sa luam măsuri, cred ca trebuie sa ne unim sa schimbam ceva. Am ajuns sa ma satur de modul in care se face scoala la noi. M-am întrebat de multe ori de ce unii aleg sa se facă profesori. De ce? De ce? Doar pentru salariu? Sau pentru ca le place ceea ce predau? Sau pentru ca le plac copiii? Sau …de ce ???? Cum este posibil sa rămână copii, chiar si de clasa a II-a, repetenți. De clasa a III-a, a V-a, a VII-a,etc.?! Nu erau 10 clase obligatorii? Exclud copiii care nu prea se duc la scoala din fel si fel de motive. Cum este posibil ca un copil sa treacă clasa, doar dacă parintele se duce cu punguta de cadou la profesor, cadouri scumpe sau cu plicuri? Sora cea mică mi-a povestit o faza de la scoala, cand o colega a luat nota 2 la chimie doar pentru ca nu a știut o singura formula pe lângă nu știu câte (probabil vreo 10). Whaaaaaaat? Trăim intr-o lume unde banii vorbesc, chiar vorbesc. De cand ma duc la ședințele surorii mele cerințele au fost doar astea: bani pentru culegeri, o buna afacere pentru profesori si vânzător (pentru ce primesc manuale? doar sa le care dupa ei si sa-si deformeze coloana?), bani pentru fondul clasei, bani pentru camere de filmat, bani pentru renovare (e scoala de stat), bani pentru fondul școlii, bani pentru usa, bani pentru xerox, bani pentru marker (creta e istorie), bani, bani, bani . Si rămâneam uimita cum unii părinți erau de acord: „Dam, sigur, fără probleme… Renovam toată scoala, plătim si salariile profesorilor dacă se poate”. Si dacă îndrăznește cumva vreun părinte sa nu dea, sa vezi reacția celor care dau, te mănâncă de viu. Se găsesc tot felul de răzbunări, de la mămici la profesori, pana si la directoare. Fraților, e scoala de stat! Statul si primăria trebuie sa se ocupe de renovări, de bănci, parchet, usa, etc. Unii vor spune ca nu au bani, eu zic ca au. Dar nu se ocupa, pentru ca exista părinții care muncesc si plătesc din buzunarul lor, pentru binele copilului. Serios? Devine copilul deștept dacă i se schimba banca? O sa ia 10 la examen ? Hmm…nu prea cred! Si cum ziceam de ședinta, nu am auzit nimic de genul: sa facem proiecte, sa facem ceva constructiv, sa-i facem sa le placa scoala, sa găsim la naiba o soluție sa fie atrași de scoala, sa facem concursuri in clasa, sa-i motivam intr-un fel. Sa ii ajutam, nu sa-i distrugem. Copilul are o singura obligație: sa învețe. Dar ca sa învețe trebuie sa si înțeleagă, sa ii placa, sa fie atras de materia respectiva. Majoritatea profesorilor doar se plang de elevi: ca nu învață, ca au note mici, ca nu sunt atenți . Tu ca profesor ce ai făcut sa-i acaparezi atenția? Pai majoritatea vin in clasa, fac prezenta, predau lecția si te asculta. Ai înțeles bine, nu ai înțeles iarăși bine. Se lucrează doar cu cei buni, cei mai putin buni sunt pur si simplu evitați, uitați acolo in banca. Si asa ajung la corijențe, repetenție. Dragi părinți nu sunteți obligați sa va meditați copiii ca sa treacă la o materie, doar pentru ca profesorul de la scoala nu are chef si rabdare sa explice. Si nici sa stați sa faceti cu ei sutele de teme acasă, sa-i faceti sa înțeleagă ce înseamnă teorema lui Pitagora. Pentu asta sunt ei profesori, cu asta se ocupa. Altfel putem sa-i lăsăm pe copii sa stea acasă si sa fim noi profesorii lor. Nu? Performanțele se fac in afara școlii la alegerea părintelui si a copilului. Am vazut copii care se meditau si mergeau la olimpiade, iar scoala se lauda cu performanțele altui profesor, nu cu cel de la clasa. E corect? Ce fac la scoala generală si liceu nu o sa-i ajute in viața . Clasa a 12 a e cea mai importantă, pentru BAC, nota de la bac si apoi facultatea. Dupa facultate o sa devină ceva, o sa aiba o meserie, nu dupa scoala generală sau liceu. Precizez si faptul ca sunt profesori de nota 100 ,care isi fac meseria cu mare drag, care chiar iubesc copiii, iubesc ceea ce predau si care chiar le vor binele copiilor nostri .Jos pălăria! Eu una chiar vreau schimbare in bine. Nu vreau sa fiu un părinte manipulat de scoala, nu vreau sa mai văd profesori care își bat joc de copii si de părinți . Vreau ca scoala sa fie ceva frumos si plăcut pentru copii, vreau profesori care chiar își dau interesul pentru elevii lor. Tu, ca părinte, contribui la creșterea si educația copilului. Cand il trimiți la scoala si ii cumperi rechizitele, uniforma scolii,contribui destul. Nu muncim sa schimbam scoli, muncim sa oferim un viitor copiilor nostri .

– Christina

copilarie

Copiii mei invata la Şcoala 80 din Bucureşti. De cinci ani primesc fise la şcoala pe care lucrează in clasa si pe care le păstrează la portofoliul fiecăruia. Inspectorii verifica aceste portofolii atunci când vin in inspecţie. Ieri am avut şedinţa. Am fost anunţaţi ca se va lucra pe fise, in continuare. Eu cred ca in aceste zile asistam la o manipulare venita din partea celor interesaţi, inclusiv ministrul care a obţinut cea mai mare campanie pro auxiliare. Si nici măcar nu le-a interzis, ci se vor întoarce cu si mai mare succes de box office. Înainte de a da crezare tuturor postarilor care mai de care mai alarmiste si de a plânge după auxiliare, va rog sa aveţi in minte ceva: piaţa manualelor auxiliare, 80 de milioane de euro; analfabetismul funcţional, 42%. Asta spune totul despre cine beneficiază de pe urma acestor auxiliare. Si cum cred in puterea exemplului va povestesc ceva chiar despre mine. Am fost prima din clasa toata şcoala generala, am ajuns la olimpiada la romana intr-un an pana la judeţ, am intrat la mate-fizica la Colegiul, acum, Mircea cel Bătrân din Constanta care era la fel de bun cum este si acum. Am dat examen de treapta la mate si fizica. Am luat 10 la mate la BAC. Am intrat la ASE, la REI cu examen de limba engleza eliminatoriu, si cu medie peste 9,50. Nu am ştiut ce este aia culegere pana in clasa a VII-a. Am avut doar doua culegeri si numai la mate, Gheba si Petrică, dar am avut nişte profesori trăsnet si copilărie trăsnet. Am copilărit pe maidan, mă aducea tata in suturi acasă de pe şantierele unde erau blocuri in construcţie in cartierul nou in care ne mutasem si unde si şcoala era improvizata in căminul de elevi al Liceului de Marina de la Poarta 6. Ne jucam pe ‘valea portului’ in cazemate. Intram in casa numai când mă goneau nevoile. Iarna, ne uscam mănuşile pe caloriferul din scara blocului unde ne încălzeam si mâinile. Îmi petreceam verile la Corbu, la bunici sau pe plaja de la 3 papuci. Am citit tot ce se putea citi din biblioteca părinţilor si ce primeam si de la profa de romana, inclusiv noaptea cu lanterna pe sub pătura. Si inca o data va spun si scriu cu litere mari sa audă toata lumea: AM AVUT PROFESORI TRAZNET. SI COPILARIE, NU AUXILIARE. Ştiu, unii o sa spuneţi ca acum sunt alte vremuri, iar eu o sa va spun ca vremurile nu sunt atât de avansate incat copiii sa nu se mai joace, iar profesorii sa fie înlocuiţi. Ba mai mult, copiii de acum un in plus internet. Cereţi pentru copiii voştri copilărie si profesori, restul îl găsesc acum pe internet.

– Valentina

studiu-de-caz

Copil clasa I transferat de la alta scoala din motive ce tin de apropierea de casa/serviciu. Ar trebui sa fac reclamatie in urmatoarea situatie: – pedepsirea aproape zi de zi cu refacerea temei anterioare. Incepand de la litera ‘A’ a tot refacut pagini intregi de litere si texte, pe motiv ca scrie urat. Tema era facuta complet, copilul se straduia. Situatia a incetat, sper, pentru ca i-am sups eu invatatoarei sa nu ii mai dea sa repete tema, ca nu ii voi mai permite eu sa faca asta. – Etichetari oarecum ascunse de genul: ‘normal ca nu ai citit tot, ca esti lent’ Sau jigniri si umiliri in fata clasei: – V. scria urat de la inceput, iar acum scrie si mai urat’ – ‘ar fi fost bun desenul daca aveai trei ani’ (desen facut in clasa si notat cu S :)) – daca nu ai putut trisa, nu ai stiut sa scrii la autodictare’ – ‘Copii, V. a citit doar … pagini’ Sau amenintari: ‘poti ramane repetent daca o tii tot asa’. Dupa ce i s-a spus asta, a plans jumatate de noapte. Exemple ar fi multe, pentru ca apar zilnic. Si se poate oare dovedi afectarea dezvoltarii intelectuale, avand in vedere ca acum trei ani copilul rezolva exercitii/probleme cu trecere peste ordin (am fise pe care le cerea el si le lucra cu placere) iar in prezent pare ca a uitat tot si are dificultati la calcule simple? Sau pot demonstra ca e afectat emotional, avand in vedere ca in momentul in care trebuie sa faca temele, incepe sa planga/tipe sau i se face rau (cere sa se intinda in pat)? Raspunsul meu e da, ar fi trebuit sa actionez pe calea legala, asa ar fi fost corect si pentru el si pentru ceilalti copii. Dar … daca ‘doamna’ este foarte apreciata in scoala, are experienta, este serioasa, muncitoare, ‘cu rezultate’, daca cei mai multi parinti sunt multumiti, daca alti copii nu par afectati si fac fata ‘regimului dur’ (pentru ca ‘se poarta urat cu toti copiii’ – cuvintele copilului meu), pot eu sa destabilizez situatia asta? Am ales sa mut copilul de la anul la alta scoala. Cu riscul de a-l traumatiza in plus cu inca un transfer. Simt ca nu pot lupta cu sistemul. Ca nu am resursele necesare. Si da, asa cum zicea cineva mai sus, invatatoarea e foarte buna, evaluata mereu maxim, probabil ca sunt eu nebuna sau/si baiatul meu e un ‘copil problema’. Si ce vreau sa demonstrez? Invatatoarea este doar mai severa, nu l-a lovit, nu l-a dat afara din clasa, nici macar nu a tipat la el.

-Cornelia

depresie

Buna ziua, Sunt membra a grupului si sunt mandra ca fac parte dintre cei care doresc schimbarea! Apelez prin acest mesaj la o idee, un sfat…o solutie. Băiatul meu a intrat in scoală cu mult entuziasm. A invatat foarte bine(la vârsta de 3-4 ani citea si scria). In scoală a avut ghinionul sa dea peste o invatatoare care i-a ,,tăiat ,, aripile…m am luptat intre a încuraja copilul si a nu supăra învățătoarea (pentru a nu se răzbună mai apoi). Am gresit atunci când nu am luat decizia de a-l muta la alta scoală. Încet , încet rezultatele la învățătura au scăzut, stima de sine s-a dus…au apărut semne de depresie. Am intrat la liceu. Am fost la psihologul scolii care l-a chemat de câteva ori, apoi nu i-a mai pasat. Am încercat sa fac tot posibilul sa il motivez, am facut psihoterapie in afara scolii…am ,,tras,, de el…pana acum. Este in clasa a 11 a, nu mai vrea sa continue, ajuns sa ai aiba simptome fizice datorită depresiei. Cu cat il obligam sa meargă la scoală cu atât mai rau era. Am vorbit cu toti profesorii, cu dirigintele, cu directoarea. Am apelat la diverse cunostinte sa ne ajute cumva. In cele din urma am mers la psihiatru. Dupa evaluari multiple s-a diagnosticat depresia si eliberat o scrisoare medicala. Băiatul meu este foarte inteligent (o spun si testele psihologice, IQ 127) este prea matur, profund. Pasionat de stiinta, astronomie, muzica clasica…dar trist si fără speranțe, nesociabil…din teama de a nu fi judecat… La scoală nu m-a ajutat si nu m-a inteles nimeni. Ei vroiau doar sa vina ca are prea multe absente. Atat! Nicio solutie. Ba da, dirigintele mi-a sugerat sa-i scot dosar CES!!! Acum a renuntat la scoală, cel putin o perioadă… directoarea adjuncta cu care am discutat ultima data, a spus ca este mai bine sa ia o pauza…pana la toamna, sa amane anul scolar pe motiv medical (articol in lege care nu mai este valabil) iar de la anul sa il mut la alt liceu. Copilul meu a fost deacord. Acum suntem in situatia de tranziție si decizie finala. Eu personal sunt dezamăgita(nu de băiatul meu) ca s-a ajuns aici. De recuperat materia este foarte greu pentru el acum ca sa poata termina clasa aici. Oricum transferul nu mai este posibil in timpul semestrului, iar in clasa a 12-a nici nu se pune problema. Singura solutie este sa o ia de la capăt …prin repetarea anului in alt liceu. Iar in perioada asta de pauza sa încerc sa il motivez si împreună cu tratamentul medicamentos pe care il ia acum sa revenim cu forte noi… Îmi cer iertare pentru mesajul lung.. Am scris din disperarea mea de mama , sperând sa găsesc un gând si un sfat bun. Multumesc!

– Flori

Share