Școala joacă un rol pivotal în dezvoltarea caracterului copiilor și tinerilor și inter-relaționarea lor, în asigurarea stării de bine individuale și colective.

Mediul psiho-social școlar se referă la mediul social, relațiile interpersonale în școală și felul în care elevii și personalul interacționează, dar se referă și la experiența elevilor referitoare la procesul de învățare.

A fost demonstrat faptul că mediul fizic, social și emoțional în care personalul și elevii petrec o mare parte din fiecare zi, poate afecta sănătatea lor fizică, emoțională și mentală și starea de bine, precum și rata abandonului școlar.

Au fost analizate urmatoarele arii:

Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare

O școală prietenoasă asigură fiecărui copil un mediu care este sigur din punct de vedere fizic și emoțional, care permite o dezvoltare optimă. Profesorii sunt factorul cel mai important în crearea unei atmosfere eficiente și incluzive.

La nivel naţional,  la intrebarea „Cât de mult se potriveşte şcolii dvs.?” a fost obtinut un procent de:

  • 78,25% din partea profesorilor
  • 68,50% din partea elevilor

Se observă că din perspectiva profesorilor şcoala asigură în mare măsură un climat adecvat, dar din perspectiva elevilor cerinţele pentru asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare sunt acoperite într-o mai mică măsură. Rezultatele obţinute relevă necesitatea ca la nivel general şcolile să-şi revizuiască o serie de aspecte legate de această arie calitativă şi să stabilească mecanisme eficiente de feed-back între profesori şi elevi pentru identificarea deficienţelor şi stabilirea de măsuri de corectare.

Susţinerea cooperării şi învăţării active

Cooperarea este o caracteristică importantă a şcolilor care promovează sănătatea şi atitudinea prietenoasă faţă de copii. Promovarea grupurilor mici de lucru în clasă şi contactul cooperant între elevi este esenţial în crearea unei atmosfere prietenoase, aceasta putând reduce stereotipiile şi ameliora relaţiile dintre elevi si profesori.

La nivel naţional,  la intrebarea „Cât de mult se potriveşte şcolii dvs.?” a fost obtinut un procent de:

  • 74% din partea profesorilor
  • 64.75% din partea elevilor

Rezultatele ariei punctează, totuşi, necesitatea unei mai atente implementări a procedurilor de învăţare. Tehnicile active de învăţare, cum ar fi jocul de roluri, proiecte şcolare /comunitare, proiecte de cercetare bazate pe anumite teme, ar putea fi noi pentru unii profesori şi prin urmare se impune formarea acestora pentru dobândirea de abilităţi şi încredere în folosirea lor.

Interzicerea pedepsei fizice şi a violenţei

Pedepsirea fizică a elevilor în şcoală este inacceptabilă pentru buna sănătate mentală. Violenţa faţă de elevi, în forma pedepsei corporale, poate fi sancţionată legal, fiind văzută ca o formă de abuz al copilului. Pedeapsa corporală nu este necesară deoarece nu numai că nu dă rezultate, suprimând doar pentru o perioadă scurtă comportamentul nedorit, dar creează pe de altă parte o atmosferă de teamă care nu este favorabilă învăţării.

La nivel naţional,  la intrebarea „Cât de mult se potriveşte şcolii dvs.?” a fost obtinut un procent de:

  • 83.25% din partea profesorilor
  • 72.75% din partea elevilor

Existenţa unor reguli clare şi corecte şi aplicarea lor cu consecvenţă este vitală pentru menţinerea disciplinei. Scorurile ariei denotă necesitatea creări de oportunităţi pentru ca profesorii să poată dobândi cunoştinţe şi deprinderi care să le permită să facă faţă violenţei la diverse niveluri, mergând de la agresiunea verbală, de tipul poreclelor şi rumorii în clasă, până la intervenţia în cadrul unor încăierări.

Intoleranţa faţă de agresivitate, hărţuire şi discriminare

Intimidarea reprezintă o problemă care implică întreaga comunitate, deoarece nu se întâmplă doar în grupurile sanitare şi pe terenurile de joacă din şcoală, dar şi în orele petrecute în afara şcolii, când elevii vin sau pleacă de la şcoală.

La nivel naţional,  la intrebarea „Cât de mult se potriveşte şcolii dvs.?” a fost obtinut un procent de:

  • 81.5% din partea profesorilor
  • 70% din partea elevilor

In pofida faptului că profesorii consideră că şcolile dispun în mare măsură de politici ferme şi mecanisme de combatere a agresivităţii, intimidării, hărţuirii şi discriminării, elevii nu se simt pe deplin protejaţi şi consideră că unităţile de învăţământ nu au politici clare şi proceduri de combatere a agresivităţii şi hărţuiri şi de abordare a victimelor. Elevii consideră că profesorii nu sunt suficient de implicaţi în prevenirea discriminării şi a excluderii.

Creşterea capacităţii şi motivării elevilor pentru cooperare poate conduce la reducerea agresivităţii în şcoală. Intervenţiile de succes necesită ameliorări marcate ale climatului şcolar, în special în termenii ordinii şi disciplinei, întăririi atitudinilor pozitive faţă de şcoală şi muncă, pentru reducerea numărului de victime, injurii, traume emoţionale şi comportamente anti-sociale de tipul vandalismului.

Dezvoltarea activităţilor creative

Una dintre trăsăturile cheie ale şcolilor care promovează sănătatea şi atmosfera prietenoasă este asigurarea locurilor şi oportunităţilor de joacă, socializare şi participare la activităţi recreaţionale creative pentru elevi.

La nivel naţional,  la intrebarea „Cât de mult se potriveşte şcolii dvs.?” a fost obtinut un procent de:

  • 75.5% din partea profesorilor
  • 65% din partea elevilor

Este aria şcolară care a obţinut cele mai mici scoruri, atât din partea profesorilor, cât şi a elevilor, ceea ce denotă faptul că nu sunt asigurate într-o măsură suficientă locuri de joacă şi oportunităţi de dezvoltare a capacităţilor creative ale elevilor.

Se impune ca şcolile să analizeze aceste aspecte şi să caute modalităţi de ameliorare. Idei simple, cu costuri reduse, cum ar fi utilizarea de pietre, marcaje colorate pentru delimitarea unor locuri pentru diverse jocuri, pot fi deopotrivă distractive şi eficiente în acest scop. Solicitarea de idei în acest sens din partea elevilor poate aduce soluţii novatoare, simple, eficiente şi agreate de către aceştia.

Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor

Implicarea părinţilor în activităţile şcolare şi luarea deciziilor este un pilon esenţial al şcolilor care promovează sănătatea şi atmosfera prietenoasă.

La nivel naţional,  la intrebarea „Cât de mult se potriveşte şcolii dvs.?” a fost obtinut un procent de:

  • 83% din partea profesorilor
  • 71.25% din partea elevilor

Este important ca şcolile să-şi revizuiască politicile în acest domeniu, pentru a întări relaţia dintre familie şi şcoală. Având informaţii referitoare la situaţia familială şi la necesităţile copilului, profesorii îl pot înţelege mai bine şi îşi pot adapta modul de predare, iar probabilitatea de a-i ignora tradiţiile şi valorile deprinse în familie ducând în felul acesta la contradicţii, conflicte şi nefericire, este mult redusă.

Absenţa contactului între şcoală şi familie, duce la trecerea neobservată a problemelor şi schimbărilor majore din viaţa copilului, în timp ce un climat pozitiv în şcoală şi o relaţie bună şcoală-familie vor asigura mediul pentru dezvoltarea unor niveluri ridicate de auto-încredere şi stimă de sine.

Promovarea oportunităţilor egale de participare la luarea deciziilor

Şcolile prietenoase şi promotoare ale sănătăţii asigură elevilor suportul emoţional şi social şi îi ajută să dobândească încrederea de a vorbi liber despre şcoală şi viaţa lor în cadrul acesteia. Printr-o contribuţie la modul de organizare şi funcţionare al şcolii, copiii găsesc şcoala mai atractivă şi prietenoasă.

La nivel naţional,  la intrebarea „Cât de mult se potriveşte şcolii dvs.?” a fost obtinut un procent de:

  • 79.25% din partea profesorilor
  • 66.5% din partea elevilor

Dacă profesorii consideră că şcoala promovează într-o măsură destul de mare oportunităţi egale în luarea deciziilor, elevii sunt de părere că implicarea lor este redusă în acest domeniu, scorul fiind unul dintre cele mai scăzute.

Profesorii trebuie să realizeze că o componentă importantă a bunăstării emoţionale şi sociale a unei persoane este sentimentul acceptării ei aşa cum este. Sentimentul excluderii sau inegalităţii (îndeosebi pentru motive ce nu ţin de controlul personal) este dăunător pentru stima de sine şi demnitate. Elevii care sunt trataţi ca egali şi cred în şansa lor de a avea succes ca oricare altă persoană, nu au numai o probabilitate mai mare de a-şi atinge potenţialul intelectual, dar îşi vor preţui şcoala pentru mediul prietenos şi de susţinere şi vor fi mai toleranţi cu cei care sunt „diferiţi”. Şcolile trebuie să-şi găsească propriile modalităţi de recunoaştere şi primire a elevilor cu apartenenţă etnică, religioasă şi culturală diferită, ca şi a celor cu necesităţi speciale, săracilor şi orfanilor

PROFESORII apreciază ca prioritati pentru ameliorarea mediului psihosocial şcolar:

  • Susţinerea cooperării şi învăţării active
  • Dezvoltarea activităţilor creative
  • Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare.

ELEVII apreciază ca prioritati pentru ameliorarea mediului psihosocial:

  • Susţinerea cooperării şi învăţării active
  • Dezvoltarea activităţilor creative
  • Promovarea oportunităţilor egale şi participarea la luarea deciziilor.

Concluzii

Avantajele unui mediu şcolar pozitiv constau în bunăstarea şi fericirea, întărirea sentimentului de apartenenţă şi o mai bună calitate a vieţii celor implicaţi în procesul instructiv-educativ. Indirect, poate avea ca rezultat performanţe academice mai bune. De asemenea, poate modifica unele aspecte negative ale vieţii şcolare prin reducerea intimidării şi hărţuirii, injuriilor şi absenteismului şcolar. Are potenţialul de a diminua sterotipiile, teama, anxietatea, depresia şi pierderea motivaţiei.

Sentimentele de bunăstare în timpul copilăriei şi adolescenţei pun temelii solide pentru o bună sănătate la maturitate.

Analiza întreprinsă a conturat ca priorităţi pentru ameliorarea mediului psiho-social şcolar, deopotrivă din perspectiva elevilor cât şi a profesorilor, dezvoltarea activităţilor creative, promovarea oportunităţilor egale şi participarea la luarea deciziilor.

Conform psihologului Donald Winnicott creativitatea aparţine sentimentului de a te “simţi viu”. Pentru a fi creativi, copiii trebuie să se simtă în siguranţă din punct de vedere emoţional. Copiii sunt exploratori prin natură, dar pentru a fi creativi au nevoie de un mediu propice. Îndrăzneala de a face ceva diferit, sau într-un mod nou, este inima creativităţii. Copiii au nevoie de experienţe pozitive, de spaţiu personal pentru a fi singuri cu ei înşişi şi în acelaşi timp au nevoie de sentimentul de conexiune cu alte persoane, în special cei care sunt importanţi pentru ei emoţional.

 

Studiul a fost efectuat de Ministerul sănătăţii, Institutul naţional de sănătate publică si National institute of public health, in intervalul şcolar 2014-2016. Au fost incluse în studiu un număr de 40 unităţi de învăţământ în cadrul cărora au fost chestionaţi 2362 elevi şi 1633 cadre didactice.

Raportul integral poate fi gasit aici 

 

Poate te mai intereseaza si

Apariţia manualului de Educaţie fizica si Sport Apariţia manualului de Educaţie fizica si Sport si a celor 40 de fraţi de-ai lui mai mici 1. In data de 5 aprilie 2016 se aproba planul cadru pt. inv...
Au incredere elevii in profesori? Romania, pe ultimul loc in Europa la acest cap... România se plasează pe ante-penultimul loc în lume și pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește increderea elevilor in profesori. Studiul a avut...
Raport de consultare publică privind propunerile de plan-cadru pentru liceu Raportul de față prezintă o analiză sistematică a rezultatelor procesului de consultare publică privind propunerile de plan-cadru pentru liceu, filier...
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *