Alături de partenerii demersului nostru “Propunere prin care solicităm extinderea condițiilor de acceptare în categoriile de elevi care pot beneficia de educație la domiciliu. Inițiativă civică.”, Asociatia Outreach și Asociația Mame pentru Mame, solicităm organizarea unei dezbateri publice pe tema proiectului “Norme privind instituirea de măsuri sanitare și de protecție în unitățile de învățământ în perioada pandemiei COVID-19”.

“Subsemnata Sandra O’Connor,

În calitate de președinte al Asociației Outreach și reprezentant al grupului de lucru care a propus extinderea categoriei de risc așa cum este menționată ea în Statutul elevului, vreau să aduc în atenția dumneavostră următoarele aspecte:

Normele de siguranță propuse nu sunt clare și în aspectele urmărite de către noi nu sunt aplicabile și apar a fi neconstituționale. Constituția României include dreptul la educație (Art. 32) și dreptul la ocrotirea sănătății (Art. 34), acestea reprezentând drepturi fundamentale.

În contextul epidemiologic actual este necesar ca dreptul la educație al copilului să nu interfereze cu dreptul la ocrotirea sănătății sale, a membrilor familiei, sau a persoanelor cu care aceștia împart domiciliul fără posibilitatea de a fi izolați. Atât în zonele metropolitane mari cât și în zonele neprivilegiate, există numeroase cazuri în care membrii familiei în categoria de risc nu pot fi izolați pentru a își putea menține dreptul garantat de constituție.

Referitor la punctul 8 aliniatul 2: Termenul “sever” nu este justificat deoarece severitatea comorbidităților nu este un factor care să prezinte o corelație pozitivă cu rata deceselor Covid -19. Comorbiditatea de risc în sine indiferent de gradul severității pune elevul sau aparținătorul într-o situație în care îi este încălcat dreptul la ocrotirea sănătății ( Art.34).

Referitor la punctul 8 aliniatul 4: Elevii sau aprținătorii cu afecțiuni psihosomatice sau psihoemoționale care pot însemna dar nu se limitează la: anxietate specifică acută cu somatizări ( atacuri de panică, vomă, leșin), depresie, fobie specifică sau alte afecțiuni care le afectează modul în care se pot raporta la activitățile de zi cu zi, au nevoie de asemenea de opțiunea de a învăța în medii care să le acomodeze afecțiunile, consilierea nefiind suficientă pentru ei nici anterior, în condiții de normalitate. Măsurile suplimentare în situații în care afecțiunile debilitează elevul, ar trebui să vizeze atât protecția integrității fizice căt și a integrității emoționale ale acestuia. Un elev care este debilitat de anxietate nu va putea să beneficieze de actul educațional, obligativitatea de participare fizică în clasă aducând în astfel de situații un impediment în dezvoltarea cognitivă a acestuia și în acumularea de noi cunoștințe. Această opțiune de educație alternativă pentru elevii cu afecțiuni calitative ar trebui luată în considerare și în afara contextului epidemiologic actual, acest segment vulnerabil având nevoie să fie adaugat în statutul elevului. Deasemenea punctul 4 nu poate fi aplicat deoarece consilierul școlar, numit impropriu psiholog își depășește aria de competență dacă se ocupă de orice altceva în afara psihologiei copilului în contextul educațional. Competența de a pune diagnostic clinic o are doar psihologul clinician sau medicul psihiatrul iar pentru consiliere și intervenție în situații de risc poate interveni din nou doar un clinician sau un psihoterapeut cu competențe în traumatologie și situații de risc.

Solicităm, ca organizații legitimate de scopul statutar, sa organizați în regim de urgență o dezbatere publică.

Scrisoare deschisă Asociația Outreach

Sharing is caring!