Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care seaflă în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului.

Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.

Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor. (art. 90 – Legea 272/2004)

ALTE INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ

Art. 324
Instigarea publică şi apologia infracţiunilor

Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.

Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvârşită de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană dintre cele prevăzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
Dacă instigarea publică a avut ca urmare săvârşirea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

Purtarea în public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arătate în alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează lăudarea în public a celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor săvârşite de aceştia.

In conformitate cu Regulamentul cadru de organizare si functionare a unitatilor de invatamant : (1)Rezolvarea situatiilor conflictuale sesizate de parintele elevului se face prin discutii amiabile cu salariatul unitatii de invatamant implicat (educatorul / invatatorul / profesorul diriginte). Parintele are dreptul de a solicita ca la discutii sa participe si reprezentantul parintilor. In situatia in care discutiile amiabile nu conduc la rezolvarea conflictului, pirintele are dreptul de a se adresa conducerii unitatii de invatamant, printr-o cerere scrisa in vederea rezolvarii problemei. (2)In cazul in care parintele considera ca starea conflictuala nu a fost rezolvata la nivelul unitatii de invatamant acesta are dreptul de a se adresa, in scris, inspectoratului scolar pentru a media si rezolva starea conflictuala.” Astfel, in vederea rezolvarii unor posibile situatii conflictuale, va rugam sa respectati urmatorii pasi procedurali:

  1. Discutii amiabile cu salariatul unitatii de invatamant implicat
  2. Cerere scrisa, adresata conducerii unititii de invatamant, cerere in care se solicitati rezolvarea problemei
  3. Cerere scrisa catre inspectoratul scolar, daca se considera ca starea conflictuala nu a fost rezolvata la nivelul unitatii de invatamant. Cererea catre inspectorat va fi insotita de raspunsul dat de conducerea unitatii de invatamant.

Asociatia Telefonul Copilului este singura organizatie neguvernamentala, non-profit, care ofera consiliere psihologica si juridica in domeniul protectiei drepturilor copilului prin intermediul numarului unic European 116 111, precum si prin intermediul adresei de e-mail telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro. Apelul catre Asociatia Telefonul Copilului poate fi realizat doar din retelele Telekom (in alte retele nu este disponibil), de luni pana duminica in intervalul orar 08:00 – 20:00. Parintii pot expune problemele copiilor, iar consultantii Asociatiei Telefonul Copilului le ofera consiliere psiho-sociala si juridica personalizata privind drepturile copilului. Orice problema pe care o intampina un copil poate fi rezolvata doar de reprezentantul legal al acestuia, astfel Asociatia Telefonul Copilului avand rolul de a oferi recomandari privind modul / modurile de solutionare a problemelor.

In primul rând telefon pe loc la 112, unde se reclama faptul ca profesorul a bătut copilul. Apoi se întocmeşte o plângere, unde se detaliază cu lux de amănunte toate faptele petrecute, si se menţionează:

  • Legea privind Drepturile Copilului din 1989, adoptata de Convenţia Naţiunilor Unite, ratificata de România prin Legea nr. 18/1990
  • Legea privind drepturile copilului 272/2004, republicata in 2014.

Plângerea se trimite concomitent prin posta, cu confirmare de primire, catre urmatoarele institutii (iar acest lucru se specifica si in plângere)

  • Directorul scolii, cu număr de inregistare
  • Inspectorat, cu număr de inregistare
  • Ministerul educaţiei, cu număr de inregistare
  • Protecţia copilului, cu număr de inregistare

Daca nu se da telefon la 112, plângerea se depune si la politie. Insa este posibil ca rezultatul anchetelor interne a acestor instituţii sa fie: „nu s-a constatat nici un abuz iar cadrul didactic isi îndeplineşte atribuţiile conform fisei postului”.

Având în vedere specificul situaţiei, vă recomandăm să vă adresaţi reprezentanţilor Serviciului Public de Asistenţă Socială (SPAS) aflat în cadrul primăriei oraşului/comunei din localitatea de domiciliu, care poate asigura servicii de consiliere de specialitate, în situaţia în care consideraţi că acestea sunt necesare.

Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic. Abuzul emoţional constă în expunerea repetată a copilului la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. Abuzul emoţional vine din partea unui adult care se află în relaţie de încredere, răspundere sau putere cu copilul. În mod concret, aceste acte pot fi umiliri verbale şi nonverbale, intimidări, ameninţări, terorizări, restrângeri ale libertăţii de acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, discriminări, ridiculizări şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil.

În cazul în care consideraţi că imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţă intimă, privată şi familială sunt afectate vă puteţi adresa atât organelor de poliţie, cât şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la domiciliul copilului.

Conform legii, Inspectoratul Şcolar Judeţean de la domiciliul copilului este abilitat să dispună verificarea oricăror încălcări ale drepturilor copilului şi sancţionarea profesorilor incriminaţi, în contextul respectării şi promovării cu prioritate a interesului superior al copilului şi a dreptului copilului de a primi o educaţie care să-i permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale. Totodată, vă puteți adresa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

  • Copilul sau reprezentantul sau legal are dreptul de a se adresa (verbal, prin email sau prin adresa scrisa) conducerii unitatii de invatamant si/sau inspectoratului judetean sau al mun. Bucuresti, cu privire la orice situatie in legatura cu nerespectarea drepturilor copilului sau aplicarea de pedepse corporale ori supunerea acestuia unui tratament umilitor.
  • De asemenea, conform legii, celelalte cadre didactice ale unitatii de invatamant au obligatia de a semnala cazurile de abuz, neglijare, exploatare, amenintare si orice alta forma de violenta asupra copilului si de a semnala serviciul public de asistenta sociala sau Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului cu privire la astfel de cazuri.
  • Daca exista indicii ca gravitatea (in intensitate si perseverenta) tratamentului degradant ori umilitor exercitat asupra copilului este de natura penala, atunci parintele/reprezentantul legal/orice alta persoana care are cunostinta de aceasta fapta poate faceplangere penala impotriva cadrului didactic respectiv.
  • Manifestarile degradante sau umilitoare care depasesc un anumit prag de severitate, intrunind elementele unei infractiuni, pot fi incadrate fie capurtare abuziva (jigniri, insulte, etichetari), fie abuz in serviciu, atunci cand elevul este agresat verbal, ignorat in repetate randuri afectandu-i dreptul la educatie, persecutat, tratat cu dispret, obligat sa stea in picioare, la colt, sanctionat nejustificat, ostracizat pentru dificultatile de invatare etc.
  • Daca fapta a pus in primejdie grava dezvoltarea fizica (de ex., obligarea la eforturi fizice care ii sunt interzise copilului, alungarea copilului din scoala daca a avut ca urmare punerea in pericol a copilului – frig, traversarea fara insotitor a unei cai ferate etc.), intelectuala (de ex., abuz emotional care a produs traume copilului constatate prin raport psihologic sau psihiatric) sau morala (de ex., transmiterea de idei sau indemnuri total nepotrivite varstei copilului cu privire la integritatea sexuala, cu privire la relatiile copiilor cu parintii ori referitoare la consumul de substante periculoase etc.), atunci ne aflam in fata infractiunii derele tratamente.
  • Daca actiunile cadrului didactic au cuprins si amenintari, se poate lua in considerare si aceastafapta penala, separat sau in concurs cu celelalte infractiuni comise.

Ce probe pot fi aduse si cum se poate ajunge la sanctiuni in asemenea situatii? Pentru dovedirea faptelor de abuz, se pot folosi urmatoarelor mijloace de proba:

  • declaratia copilului, indiferent de varsta acestuia (daca a implinit 10 ani, ascultarea copilului este obligatorie in toate cauzele administrative sau penale conform art. 264 Cod Procedura Civila)
  • efectuarea unui raport psihologic pentru a evalua cat de puternic a fost copilul marcat de atitudinea si masurile cadrului didactic, daca i-a fost pusa in pericol dezvoltarea psihologica si fizica etc. Raportul poate fi intocmit de reprezentanti ai autoritatii tutelare, dar si de psihologi ai ONG-urilor din servicii acreditate
  • orice proba video, audio, email, postare pe retelele de socializare, declaratiile celorlati copii, ale parintilor ori ale altor cadre didactice sau personalului auxiliar din scoala

Conform Statutului elevului acesta are dreptul de a contesta rezultatele evaluării lucrărilor scrise. In acest sens, elevul sau, după caz, părintele, tutorele sau susţinătorul legal al elevului, poate acţiona, astfel:

  • a) Elevul (sau parintele) solicită, oral, cadrului didactic să justifice rezultatul evaluării, în prezenţa elevului şi a părintelui, în termen de maximum 5 zile de la comunicare.
  • b) în situaţia în care argumentele prezentate de cadrul didactic nu sunt considerate satisfăcătoare, elevul/părintele poate solicita, în scris, conducerii unităţii de învăţământ, reevaluarea lucrării scrise. Nu se poate solicita reevaluarea probelor orale sau practice.
  • c) Pentru soluţionarea cererii de reevaluare, directorul desemnează alte două cadre didactice de specialitate din unitatea de învăţământ preuniversitar, care nu predau la clasa respectivă şi care reevaluează lucrarea scrisă.
  • d) Media notelor acordate separat de cadrele didactice prevăzute la pct. c) este nota rezultată în urma reevaluării. în cazul învăţământului primar, calificativul este stabilit, prin consens, de către cele două cadre didactice.
  • e) în cazul în care diferenţa dintre nota iniţială, acordată de cadrul didactic de la clasă şi nota acordată în urma reevaluării este mai mică de un punct, contestaţia este respinsă şi nota acordată iniţial rămâne neschimbată. în cazul în care diferenţa dintre nota iniţială şi nota acordată în urma reevaluării este de cel puţin 1 punct, contestaţia este acceptată.
  • f) în cazul acceptării contestaţiei, directorul anulează nota obţinută în urma evaluării iniţiale. Directorul trece nota acordată în urma contestaţiei, autentifică schimbarea prin semnătură şi aplică ştampila unităţii de învăţământ.
  • g) calificativul sau nota obţinută în urma contestaţiei rămâne definitiv/definitivă.
  • h) în situaţia în care în unitatea de învăţământ preuniversitar nu există alţi învăţători/institutori/profesori pentru învăţământul primar sau profesori de specialitate care să nu predea la clasa respectivă, pot fi desemnaţi, de către inspectoratul şcolar, cadre didactice din învăţământul primar sau profesori de specialitate din alte unităţi de învăţământ.

Contestarea unei decizii sau atitudini a profesorului diriginte sau a altui profesor se realizează în scris de către părinte şi este adresată Directorului. Contestaţia va fi semnată de părinte şi depusă la secretariatul unităţii de învăţământ, unde va fi înregistrată. Contestaţia va fi soluţionată în termen de 30 de zile de către Comisia de cercetare a abaterilor disciplinare din şcoală, care va da un răspuns scris. Se activează o comisie de cercetare prealabilă, stabilită de Consiliul profesorilor, formată din cadre didactice şi un reprezentant al sindicatului profesorilor din localitate. Raportul întocmit în urma anchetei interne a şcolii este prezentat Consiliului de administraţie şi Consiliului profesoral care decid în cazul respectiv dacă profesorul a încălcat regulamentul şi aplică sancţiuni.

SCOPUL: Scopul acestei proceduri este de stabilire a unor condiţii de dialog şcoală-familie printr-o mai bună implicare şi responsabilizare a părţilor implicate direct în educaţia elevilor. Prin prezenta procedură se stabilesc metodologia şi responsabilităţi ale celor două parţi implicate în dialog. ARIA DE CUPRINDERE: Prezenta procedură se aplică tuturor profesorilor diriginţi şi părinţilor elevilor unităţii de învăţământ. RESPONSABILITĂŢI: Procedura va fi aplicată de către toţi membrii Comisiei Diriginţilor din şcoală. Membrii Comisiei Diriginţilor răspund de completarea şi actualizarea permanentă a bazei cu date personale ale elevilor şi date de contact ale părinţilor sau tutorilor legali. Directorii (managerii) unităţii şcolare sunt responsabili pentru implementarea şi menţinerea acestei proceduri. DESCRIEREA PROCEDURII: În cadrul primei şedinţe cu părinţii a fiecărui an şcolar profesorul diriginte va prezenta Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor din Învăţământul Preuniversitar (ROFUIP), Regulamentul de Ordine Interioară (ROI) şi prezenta procedură. Cu această ocazie se va întocmi un proces verbal de luare la cunoştinţă care va fi semnat de către fiecare părinte. La începutul unui ciclu de invătamant fiecare elev va completa Fişa individuală. Fişele vor fi împărţite în clasă de către profesorul diriginte. După completare, acestea vor fi păstrate de către profesorii diriginţi în mapa dirigintelui. De asemenea, pentru a asigura cunoaşterea psihopedagogică a elevilor toţi părinţii vor completa Fişa de evaluare a nevoilor elevului Profesorul diriginte va înmâna fiecărui părinte fişa pentru a fi completă şi va depune fişele completate la cabinetul de consiliere psihopedagogică din şcoală. . Datele vor fi centralizate de consilierul psihopedagog al şcolii. Profesorii diriginţi au obligaţia menţinerii unui permanent contact cu părinţii elevilor din clasa. Mijloacele de comunicare utilizate vor fi:

  • Stabilirea de contacte şi întâlniri personale;
  • Contacte prin telefon şi fax;
  • Corespondenţa prin poşta, e-mail etc.

Profesorii diriginţi au obligaţia organizării de şedinţe cu părinţii elevilor de minimum o dată pe semestru. Organizarea şedinţelor cu părinţii implică parcurgerea următoarelor etape:

  • Stabilirea agendei de lucru de către profesorul diriginte;
  • Desfăşurarea întâlnirii cu respectarea punctelor de pe agenda de lucru;
  • Stabilirea unui plan comun de acţiuni ce urmează a fi desfăşurate şi care au ca scop creşterea calităţii educaţiei elevilor;
  • Întocmirea unui proces verbal în care vor fi consemnate conţinuturile şi rezultatele discuţiilor purtate cu părinţii, ce va fi păstrat în original în mapa dirigintelui. Copii după procesele verbale încheiate cu această ocazie vor fi predate consilierului educativ pe şcoală

Comunicarea datei şi orei de desfăşurare a şedinţei se face verbal de către profesorul diriginte, cu minimum 3 zile înaintea desfăşurării şedinţei. Şcoala va organiza de minimum 2 ori pe an şedinţa cu părinţii pe şcoală, la care este obligatorie prezenţa reprezentantului comitetului de părinţi al fiecărei clase. Pentru aceasta părinţii vor fi informaţi de către profesorii diriginţi verbal cu minimum 3 zile înainte.

  • solicitarea de măsuri legale pentru stoparea comportamentului agresiv. Părintele trebuie să expună în scris situația creată (de fiecare dată când se creează) și să lase documentul dirigintei sau secretarei, cu număr de înregistr Acest demers are un efect pozitiv cert. În plus, nici nu este o acțiune răzbunătoare sau malițioasă, deoarece copilul agresiv nu suportă consecințe dacă își modifică purtarea în termen de 1 ( o ) lună . Este deci un avertisment, foarte eficace. Școala românească are această meteahnă, a verbozității.
  • îndreptarea copilului spre constatarea aspectelor pozitive. Dacă prima soluție este una de acționare externă, prin recurs la instituții (școala și reprezentanții ei), utilă ar fi și o strategie internă, în cadrul familiei. Este vorba de transmiterea unei atitudini care îl poate ajuta pe copil să limiteze (uneori chiar să anihileze) efectele unei agresiuni asupra sa. Poziționarea noastră îl poate ajuta să nu devină hipersensibil, ci să dezvolte un anumit grad de indiferență la atacuri (cât timp acestea nu depășesc un prag al gravității).
  • Să ne ajutăm copilul în criza de imagine. Preadolescența și adolescența pot fi vârste dificile, dacă ne gândim la imperativul de a fi acceptat de colectiv. Este foarte dureros pentru un copil să fie umilit și de aceea adulții trebuie să facă eforturi pentru stoparea acestor atacuri. Concomitent, familia îi poate explica celui mic, pe înțelesul său, că este un om valoros și că nu are nevoie de confirmare de la oricine
  • Copilul sau reprezentantul său legal au dreptul de a se adresa conducerii unităţii de învăţământ sau inspectoratului judeţean, cu privire la orice situaţie în legătură cu nerespectarea drepturilor copilului sau aplicarea de pedepse corporale ori supunerea acestuia unui tratament umilitor. De asemenea, conform legii, dacă celelalte cadre didactice sunt martore la un caz de abuz, acestea sunt obligate să anunţe serviciul public de asistenţă socială.
  • Când se ajunge la plângere penală ?Există însă mai multe situaţii în care comportamentul abuziv al unui profesor poate fi un motiv de plângere penală. Se pot reclama “purtarea abuzivă” – atunci când elevul este jignit în mod repetat sau i se pun etichete degradante, “abuzul în serviciu” – atunci când elevul este agresat verbal, umilit (pus să stea la colţ, în picioare) ori ameninţarea sau relele tratamente, care pot însemna obligarea la efort nejustificat sau aluzii sexuale. Şi ignorarea de către alte cadre didactice a acestor comportamente poate fi reclamată ca infracţiune. Dacă conducerea şcolii ignoră faptele de o anumită gravitate care întrunesc elementele unei infracţiuni, atunci cadrele didactice se fac vinovate de omisiune a sesizării.
  • La scoală, se face şedinţă cu părinţii la început de an. Dacă nu doriţi aceste manuale, teme din ele, va trebui să specificaţi acest lucru si să solicitaţi să apăra scris in Procesul Verbal pe care sunteţi obligaţi să îl semnaţi la final de şedinţă . De asemenea, va trebui sa accentuaţi că tot ceea ce este auxiliar, nu este Obligatoriu, ci Suplimentar.
  • Puteţi refuza participarea la competiţii şcolare, fără efecte asupra copiilor. In caz că acestea apar totuşi, sesizarea sa fie in scris, cu număr de înregistrare.
  • Alegeţi o şcoală în care şi părinţii sunt ascultaţi. Evitaţi şcolile în care directorul şi cadrele didactice nu comunică cu părinţii sau o fac de formă.
  • Nu înscrieţi copilul la o şcoală despre care aţi auzit că”E FOARTE BUNĂ”. Interesaţi-vă personal, vorbiţi cu profesorii care predau acolo, faceţi cercetare pe internet. Formaţi-vă o opinie cât mai personală despre instuţia respectivă.
  • Proximitatea joacă un rol important în decizia de alegere a şcolii. Este un criteriu care te poate ajuta să scutesti drumuri lungi şi ore pierdute inutil până la scoala. In plus, gândeşte-te ca, destul de curând după intrarea la şcoală, va veni momentul în care copilul va merge, pentru prima dată, singur la ore.
Sharing is caring