Sportul în viața copiilor

Sportul în viața copiilor

  • Post category:Școală

Sportul în viața copiilor și a tinerilor ar trebui să fie o componentă importantă deoarece contribuie la promovarea sănătății acestora, crește rezistență la efort și îmbolnăviri, ameliorează adaptabilitatea lor la cerințele crescânde ale vieții. 

Educația fizică poate cuprinde următoarele forme de manifestare: gimnastica, jocurile de mișcare, sportul:

  • Gimnastica, așa cum este ea practicată în scoală,  urmărește influențarea organismului si nu obținerea de performante. Gimnastica poate fi educativă, igienică (de înviorare), ritmică, sportivă, medicală.
  • Jocurile sunt exerciții fizice care presupun o mare libertate a mișcărilor, intervenind adesea elementul de întrecere, creația, ingeniozitatea. Jocurile de mișcare se aplică mult la copiii mici si pot fi cu subiect, cu text si cântece, distractive. Jocurile sportive sunt pentru copiii mai mari si se execută după norme precise, au puternic caracter de întrecere (fotbal, volei, baschet, hochei etc.).
  • Sportul constă într-un exercițiu bine delimitat, urmărește obținerea de rezultate de performantă în întrecerea cu alții. Sportul poate avea si indicații medicale destul de precise:

Copii cu statură mică, pentru creșterea în lungime, pot face patinaj de viteză, atletism, baschet, volei, înot de viteză. Copiii cu tulburări de adaptare se pot îndrepta prin jocuri sportive de grup (volei, handbal, baschet etc). Copiii timizi, retrași pot fi stimulați de jocuri cu mingea, tenis de masă, înot de viteză.

Scopul exercițiilor fizice este de a ajuta dezvoltarea armonioasă a musculaturii si a scheletului copilului.

De obicei se alege un singur sport, care ii place copilului. Orele de sport nu trebuie să obosească excesiv copilul, trebuie să-l destindă, să-l învioreze după programul de scoală.

Exista un sport perfect pentru fiecare copil

Atletismul dezvoltă cutia toracică si favorizează o bună respirație, dezvoltă suplețea si rezistenta. Echilibrează sistemul nervos, face să lucreze armonios toți mușchii, reprezintă unul din cei mai buni stimulanți ai creșterii.

Natația se recomandă atât băieților cât si fetelor. Dă o capacitate respiratorie excepțională, întărește musculatura care susține coloana vertebrală. Favorizează creșterea în lungime si extensia mușchilor. La băieți, înotul lărgește umerii si îngustează soldurile, la fetite favorizează formarea unui bust frumos.

Patinajul este recomandat tuturor copiilor, dar mai ales celor cu scolioză, cu tendință la deformări ale coloanei. Combate timiditatea, creste îndemânarea si capacitatea de coordonare a mișcărilor.

Schiul dezvoltă rațiunea, curajul si echilibrul psihic fiind indicat copiilor sfioși, timizi. Contribuie la călirea si fortificarea organismului.

Ciclismul dezvoltă mușchii bazinului, coapselor si gambelor, dar nu prea solicită ceilalți mușchi (mai ales cei abdominali). Nu se recomandă la copii cu deformări ale coloanei, cu astm, surmenaj.

Sporturile cu mingea (volei, handbal, baschet, fotbal)  cultivă îndemânarea si rapiditatea reflexelor, dezvoltă spiritul de echipă.

Tenisul de câmp este recomandat de la 11-12 ani, elevilor surmenați pentru că favorizează destinderea nervoasă, mărește amplitudinea respiratorie. Favorizează dezvoltarea mai ales a unei părți din corp si implică riscul la scolioză dorsală dreaptă dacă nu se fac concomitent exerciții compensatoare.

Canotajul se poate începe de la 14 ani, dezvoltă mult musculatura pieptului, umărului si spatelui, oferă un exercițiu bun de disciplină respiratorie.

Judo, karate se pot începe de la 7 ani. Contribuie la echilibrarea fizică si nervoasă. Dezvoltă ușurința si siguranța în gesturi, impune multă disciplină si stăpânire de sine. Nu se practică de cei cu boli sau slăbiciune a coloanei vertebrale.

Gimnastica este un sport complet, dezvoltă suplețea si agilitatea, dă gratie, elegantă, siguranța gesturilor. Inconvenientul este că se practică doar în sală. Trebuie completat acest sport cu jocuri în aer liber si cu vacante în climat alpin si marin.

Dansul ritmic se poate începe de la 3 ani, iar cel clasic de la 6-7 ani. Dansul clasic oferă încredere în sine, elegantă, stăpânire, răbdare. Este deosebit de util pentru copiii timizi, nervoși, complexați permițând-le să evolueze favorabil, să se exteriorizeze, să capete încredere.

Sursa: „Elemente de igiena copiilor şi adolescenţilor” – Brigitha Vlaicu doctor în medicină

Sharing is caring!

Lasă un răspuns