Ştii ce?… eu când am concediu? că m-am cam săturat de vacanţă!

Se opri din scris şi adulmecă … mirosea a cozonaci! Fugi în bucătărie şi îi zări răsturnaţi pe masă. Rumeniţi, pufoşi, calzi.

– Cozonaci! … cozonaci! … – strigă entuziasmat şi întinse mâinile să-i atingă.
– Nu pune mâna!… ai răbdare să se răcească şi-ţi tai o felie!
– Din acesta cine a mâncat?
– L-am gustat eu să ştiu dacă-i bun.
– Pot gusta şi eu?
– Ai terminat de scris?
– Nu… mai am puţin. Pot gusta şi eu?
– Du-te, termină de scris şi după aceea îţi dau o felie de cozonac.

Se întoarse în cameră. Lăsă uşa deschisă pentru a simţi mai bine mirosul de cozonaci şi se reapucă să completeze în caietul de vacanţă. Aproape că nici nu mai vedea rândurile. Mintea îi stătea doar la stafidele gustoase din cozonac. Şi la miezul pufos, plin cu nucă.

„Nu-i cinstit!” – îşi spuse în sinea lui

Tati! Aha! Trebuia să apeleze la el! Cum de nu se gândise mai repede? Pâş – pâş trecu pe lângă bucătărie şi deschise uşor uşa sufrageriei. Tati stătea pe canapea şi se uita la televizor. Pe măsuţă, lângă el, trona o farfurie cu felii de cozonac. „Nu-i cinstit!” – îşi spuse în sinea lui.
– Tati de ce mănâncă din cozonac? – rosti de cum intră în bucătărie.
– Parcă ziceai că te duci să mai scrii în caietul de vacanţă …?
– Nici măcar nu am teme!
– Şi? Dacă nu ai teme? Ţi-am mai explicat de câteva ori de ce trebuie să scrii sau să citeşti câte ceva în vacanţă!
– Tati de ce mănâncă din cozonac? – repetă întrebarea. Şi el de ce se uită la televizor şi eu nu?
– Ia vezi! … că devii prea obraznic! … tati este în concediu, se relaxează şi el puţin, că şi-aşa munceşte ca un rob tot timpul! … ca să ai tu de toate!

Plecă îmbufnat. După ce intră în cameră trânti uşa cât putu de tare. Când te gândeşti că n-a vrut decât o felie de cozonac! Oftă. Se aşeză la birou … mai avea trei pagini din tema de astăzi.

După vreo oră termină. Luă caietul să i-l arate mamei. Nu era în bucătărie. Ah! Cozonacii … Dar nu se opri. Merse mai departe. Nu era nici în sufragerie. O găsi în dormitor. Stătea în pat, rezemată de perne şi citea. Nu putu să nu remarce că avea lângă ea o farfurie …

„Ştii ce?… eu când am concediu? că m-am cam săturat de vacanţă!”

Autor: Simona Indreica