Generic, Programul OECD-PISA evaluează în ce măsură elevii aflaţi aproape de finalul educaţiei obligatorii deţin unele dintre competenţele-cheie, cunoştinţele şi deprinderile de bază esenţiale atât pentru continuarea studiilor, cât şi pentru participarea deplină la viaţa socială sau pentru integrarea pe piaţa muncii.

Pe scala generală Citire/Lectură, România a înregistrat un scor mediu de 434 puncte, ocupând poziţia 48 din 70 ţări/economii cu baze de date validate.

Scorul cel mai mare a fost 535 si a fost obtinut de Singapore.

GRAFFITI

Cele două scrisori sunt luate de pe Internet şi se referă la graffiti. Graffiti este un gen de pictură ilegală sau de scriere pe pereţi sau oriunde în altă parte. Referă-te la aceste scrisori pentru a răspunde la următoarele întrebări.

“Sunt neagră de supărare deoarece pereţii şcolii sunt curăţaţi şi redecoraţi pentru a patra oară pentru a scăpa de graffiti. Creativitatea este admirabilă dar oamenii ar trebui să găsească modalităţi de a se exprima care să nu impună societăţii cheltuieli suplimentare.

De ce să dăunezi reputaţiei tinerilor pictând graffiti acolo unde este interzis să o faci? Artiştii profesionişti nu îşi înşiră picturile pe stradă, nu-i aşa? În loc de asta, ei caută fonduri şi câştigă faimă prin expoziţii legale.

După părearea mea, clădirile, gardurile şi băncile din parc sunt şi ele opere de artă. Este chiar jalnic să strici arhitectura cu graffiti şi mai mult decât atât, această metodă distruge stratul de ozon. Sincer, nu pot să înţeleg de ce aceşti artişti criminali se mai obosesc dacă “operele lor de artă” sunt mereu îndepărtate imediat.”

Helga


“Gusturile nu se discută. Societatea este invadată de comunicare şi reclamă. Lozincile companiilor, nume de magazine. Afişe mari supărătoare pe stărzi. Sunt ele acceptabile? Da, cele mai multe. Sunt graffiti acceptabile? Unii oameni spun da, alţii nu. Cine plăteşte preţul pentru graffiti?

Cine plăteşte în final preţul pentru reclame? Bună întrebare. Consumatorul.

Persoanele care pun panouri publicitare vă cer permisiunea? Nu. Atunci pictorii de graffiti ar trebui să facă la fel? Nu este totul doar o problemă de comunicare – propriul tău nume, numele găştilor şi opere de artă mari pe stradă?

Gândiţi-vă la hainele cu dungi şi cadrilate care au apărut în magazine cu câţiva ani în urmă. Şi la costumele de ski. Modelele şi culorile erau furate direct chiar de pe pereţii înfloraţi. E chiar amuzant că aceste modele şi culori sunt acceptate şi admirate dar graffiti care au acelaşi stil sunt considerate îngrozitoare.

Sunt vremuri grele pentru artă.”

Sofia


Întrebarea 1:  Scopul fiecărei scrisori este:

  • Să explice ce înseamnă graffiti.
  • Să prezinte o părere despre graffiti.
  • Să demonstreze popularitatea graffiti-urilor.
  • Să spună oamenilor cât de mult se cheltuie pentru îndepărtarea graffiti-urilor.

Întrebarea 2:  Helga se referă la “cheltuielile” pe care graffiti le impune societăţii. Una dintre acestea este costul îndepărtării graffiti-urilor din locurile publice. La ce altă “cheltuială” se mai referă Helga?…………………………………………………………………………………………………….

Întrebarea 3: De ce se referă Sofia la reclamă? …………………………………………………………………………………………………………………

Intrebarea 4A:  Cu care dintre cele două autoare eşti de acord? Explică-ţi răspunsul folosind propriile cuvinte pentru a te referi la ceea ce se spune într-una sau în ambele scrisori…………………………………………………………………………………………………………………

Întrebarea 4B:  Putem discuta despre ce spune o scrisoare (conţinutul ei). Putem discuta despre felul în care este scrisă o scrisoare (stilul ei). Indiferent cu care scrisoare eşti de acord, în opinia voastră, care crezi că este mai bună? Explică-ţi răspunsul prin referire la felul în care una sau ambele sunt redactate………………………………………………………………………………………………………………….


PERSONAL

CANCO Companie de producţie Serviciul de personal

CENTRUL PENTRU MOBILITATEA INTERNĂ ŞI EXTERNĂ

  • Ce este CMIE?

CMIE este prescurtarea pentru Centrul pentru Mobilitatea Internă şi Externă, o iniţiativă a Serviciului de personal. Un număr de angajaţi ai acestui serviciu lucrează la CMIE, împreună cu membri ai altor servicii şi cu consultanţi în probleme de carieră din afară. CMIE este disponibil pentru a ajuta angajaţii în căutarea unui alt loc de muncă în interiorul sau în afara Companiei de producţie Canco.

  • Ce face CMIE?

CMIE sprijină angajaţii care au în vedere în mod serios un alt loc de muncă, îndeplinind următoarele activităţi:

  • Bază de date privind locul de muncă În urma unui interviu cu angajatul, informaţia este inclusă într-o bază de date care pune în legătură pe cei care caută locuri de muncă cu ofertele de locuri de muncă la Canco şi la alte companii de producţie.
  • Îndrumare Potenţialul angajatului este explorat prin discuţii care să conţină schimburi de idei privind cariera.
  • Cursuri Sunt organizate cursuri (în colaborare cu departamentul pentru informare şi pregătire) în funcţie de solicitările privind locul de muncă şi planificarea profesională.
  • Proiecte de reorientare profesională CMIE susţine şi coordonează proiecte pentru a ajuta angajaţii să se pregătească pentru noi cariere şi noi perspective.
  • Mediere CMIE acţionează ca un mediator pentru angajaţii care sunt ameninţaţi cu concedierea în urma restructurării şi îi sprijină în găsirea unor noi locuri de muncă atunci când este cazul.

 

  • Cât costă CMIE?

Plata este determinată prin consultare cu serviciul unde lucrezi. Un număr de servicii la CMIE sunt gratuite. De asemenea, ţi se poate cere să plăteşti cu bani sau cu ore lucrate.

  • Cum funcţionează CMIE?

CMIE sprijină angajaţii care au în vedere în mod serios un alt loc de muncă în interiorul sau în afara companiei. Acest proces începe prin depunerea unei cereri. O discuţie cu un specialist în probleme de personal poate fi de asemenea utilă. Este evident că trebuie să discuţi cu acesta mai întâi despre dorinţele tale şi despre posibilităţile interne privind cariera. Specialistul cunoaşte abilităţile tale şi este la curent cu perspectivele evoluţiei în interiorul secţiei tale. Contactul cu CMIE este făcut în orice caz prin intermediul specialistului în probleme de personal. El sau ea înmânează cererea în numele tău, după care eşti invitat la o discuţie cu un reprezentant CMIE.

Pentru mai multe informaţii

Departamentul de personal îţi poate oferi mai multe informaţii.

Foloseşte anunţul de la un departament de personal de pe pagină pentru a răspunde întrebărilor care urmează.

Intrebarea 1: În conformitate cu anunţul, de unde ai putea obţine mai multe informaţii despreCMIE?

Intrebarea 2: Enumeră două feluri prin care CMIE îi ajută pe oamenii care îşi vor pierde locul de muncă din pricina restructurării departamentului


DARUL

Oare de câte zile stătea ea aşa, privind apa rece şi murdară care spăla malul, se întrebă ea. Îşi amintea cu greu când a început ploaia, care trecuse spre sud, peste mlaştină, lovind acoperişul casei. Râul începuse şi el să crească, întâi încet, ca apoi să înceteze. De la oră la oră a adunat şuvoaie şi bălţi inundând zonele joase. Noaptea, cât a dormit, râul a înconjurat-o, şi a inundat drumul, lăsând-o singură, barca luată de ape, iar casa plutind ca un buştean în derivă. Acum, apa ajungea până la scândurile date cu smoală de pe pilonii casei. Şi încă urca.

Cât vedea cu ochii spre vârfurile copacilor de pe malul opus, mlaştina era o vastă întindere de apă bătută de rafale de ploaie iar râul, pierdut undeva în depărtare. Casa ei cu parterul în formă de barcă fusese construită tocmai pentru o asemenea inundaţie dacă ar fi fost să vină, dar acum era veche. Poate că scândurile de dedesubt erau în parte putrezite. Poate cablul care lega casa de bătrânul stejar urma să se desprindă şi o s-o lase să se învârtească în derivă în josul râului, la fel cum se dusese şi barca.

Nimeni nu putea să vină acum. Putea să strige dar fără nici un folos, nimeni n-ar auzi-o. De-a lungul şi de-a latul mlaştinii alţii se luptau şi ei să salveze ce puteau, poate chiar vieţile lor. Ea văzuse o casă întreagă plutind pe alături, atât de tăcută că-şi aminti de o veghe la o înmormântare. S-a gândit când a văzut-o că ştia a cui casă fusese. Era trist s-o vezi cum trece în derivă, dar proprietarii trebuie să se fi salvat pe un teren mai înalt. Mai târziu, când ploaia şi întunericul se înteţiseră, a auzit răgetul unei pantere în susul râului.

Acum, casa ei părea că tremură ca o fiinţă vie. Se întinse să prindă o lampă care aluneca de pe noptieră lângă pat şi o puse între picioare ca să nu se mai răstoarne. Apoi, scârţâind şi troznind din greu, casa se smulse din lut şi începu să plutească, pocnind ca un dop, împinsă în voia râului. Ea apucă strâns cu mâna marginea patului. Clătinându-se dintr-o parte în alta, casa se răsuci pe toată lungimea ei. Întâi se auzi zguduitura si geamătul vechilor butuci după care urmă o pauză. Încet, curentul i-a dat drumul şi a lăsat-o să se răsucească cu un zgomot aspru, oprind-o pe loc. Ea şi-a ţinut răsuflarea şi a stat mult timp simţind legănarea înceată. Întunericul se furişa prin ploaia neîntreruptă şi ea adormi cu capul pe mână, ţinându-se de pat.

Cândva în timpul nopţii răgetul o trezi, un sunet atât de înspăimântător încât sări în picioare înainte de a se trezi. În întuneric, se împiedică de pat. Zgomotul venea de afară, dinspre râu. Auzea ceva mişcându-se, ceva mare care făcea un zgomot înfundat, de parcă ceva s-ar fi frecat. Putea fi o altă casă. Apoi acel lucru ciudat a lovit, nu frontal, ci alunecând de-a lungul casei ei. Era un copac. A auzit crengile şi frunzele care treceau luate de ape, lăsând în urmă doar zgomotul ploii şi al valurilor, acum atât de constant de parcă făceau parte din linişte. Ghemuită în pat, aproape că adormise când auzi un alt răget, de această dată atât de aproape încât avea impresia că era în aceeaşi cameră. Cu ochii aţintiţi în întuneric ea se retrase uşor în pat până când mâna atinse forma rece a puştii. Apoi, aşezându-se pe vine peste pernă, îşi puse puşca pe genunchi. “Cine e acolo?” strigă.

Răspunsul a fost un răget repetat dar mai puţin ascuţit, sunând obosit după care liniştea goală se aşternu. Ea se ghemui rezemându-se de pat. Orice ar fi fost 45 acolo, ea îl putea auzi mişcându-se pe verandă. Scândurile scârţâiau şi ea putea distinge sunetul obiectelor răsturnate. Pe zid se auzi o zgârietură de parcă cineva ar fi încercat să intre înăuntru. Acum ştia ce era, o pisică mare lăsată de copacul dezrădăcinat care trecuse înainte. Venise cu inundaţia, un dar.

Inconştient îşi trecu mâna peste faţă şi peste gâtul încordat. Puşca se 50 rostogoli peste genunchi. Nu văzuse niciodată o panteră în viaţa ei. Auzise alte persoane povestind despre ele şi auzise răgetele lor îndepărtate, parcă suferinde. Pantera râcâia din nou zidul, făcând să zăngăne fereastra de lângă uşă. Atât timp cât păzea fereastra şi ţinea pantera închisă între zid şi apă, totul era în regulă. Afară animalul încetase să zgârie cu ghiarele pe uşa exterioară ruginită. Din când în când scheuna şi mârâia.

Când în sfârşit se crăpă de ziuă, lumina de-abia pătrunzând prin ploaie ca un alt fel de întuneric, ea încă mai şedea pe pat încordată şi înfrigurată. Mâinile ei, obişnuite să vâslească pe râu, o dureau de cât ţinuse arma. Ea de-abia îşi îngăduia să se mişte de frica oricărui zgomot ce putea să agite pantera. Ţeapănă, ea era una cu mişcarea casei. Ploaia părea că nu se va opri niciodată. Prin lumina cenuşie putea vedea suprafaţa apei măturată de ploaie şi în depărtare formele ceţoase ale vârfurilor copacilor înecaţi. Acum pantera nu mai mişca. Poate că plecase. Lăsând de o parte puşca, ea se dădu jos din pat şi se îndreptă fără nici un zgomot spre fereastră. Era încă acolo, ghemuită la marginea verandei, uitându-se la stejarul de care era priponită casa, ca şi când îşi cântărea şansele de a sări pe o cracă. Nu i se mai părea aşa de înfricoşătoare acum când o putea vedea, cu blana aspră plină de crenguţe, cu flancurile supte şi coastele la vedere. Ar fi putut uşor să o împuşte acolo unde stătea agitându-şi coada lungă. Tocmai se întorcea să-şi ia puşca când pantera se răsuci. Fără nici un semn prevestitor, fără să se lase pe vine şi să-şi încordeze muşchii, sări pe fereastră spărgând un geam. Ea căzu pe spate înăbuşindu-şi un ţipăt şi punând mâna pe armă, trase un foc prin fereastră. Nu mai putea să vadă pantera, dar o ratase. Aceasta începu din nou să se plimbe. Putea să-i zărească capul şi spinarea arcuită trecând prin faţa ferestrei.

Tremurând, ea se retrase şi se întinse pe pat. Zgomotul constant al râului şi al ploii, frigul pătrunzător, o istoviseră. Se uita spre fereastră şi ţinea puşca pregătită. După ce aşteptă mai multă vreme, ea se duse din nou la fereastră să se uite. Pantera adormise cu capul pe labele din faţă ca o pisică de casă. Pentru prima dată de când începuseră ploile ea simţi nevoia să plângă, pentru ea însăşi, pentru toţi oamenii, pentru tot ceea ce era inundat. Lungindu-se în pat, îşi trase cuvertura peste umeri. Ar fi trebuit să plece pe când se putea, cât timp drumurile erau practicabile sau cu barca înainte ca aceasta să fie luată de ape. Legănată de casă, simţi o durere în stomac care îi reaminti că nu mâncase nimic. Nu-şi mai aducea aminte de când. Ca şi pantera, era şi ea înfometată. Se grăbi spre bucătărie şi făcu un foc din câteva surcele rămase. Dacă inundaţia se prelungea va trebui să ardă scaunul, poate chiar şi masa. Luând resturile unei şunci afumate ce atârna din tavan, tăie bucăţi groase din carnea roşie arămie şi le puse într-o tigaie. Mirosul cărnii prăjite o făcu să ameţească. Îi mai rămăseseră şi nişte biscuiţi vechi de când copsese ultima oară şi putea să facă şi nişte cafea. Apă era din belşug.

Cât timp îşi găti mâncarea, aproape că uită de panteră până când aceasta scheună. Şi ea era flămândă. “Lasă-mă să mănânc” spuse ea “şi după aceea o să mă ocup şi de tine”. Şi râse pe înfundate. Când agăţă restul de şuncă de cuiul din tavan, pantera scoase un răcnet adânc care făcu să-i tremure mâna.

După ce mâncă se duse din nou în pat şi apucă puşca. Nivelul apei crescuse într-atât încât casa nu mai atingea cu fundaţia solul când revenea o dată cu apa râului. Mâncarea o încălzise. Putea să scape de panteră cât încă mai era lumină. Se târî uşor spre fereastră. Era încă acolo, miorlăind, începând să se mişte pe verandă. Se uită la ea mult timp, fără frică. Apoi fără să se mai gândească ce face, lăsă puşca de o parte şi se duse pe lângă pat în bucătărie. În spatele ei, pantera se mişca fără astâmpăr. Luă din cui ce mai rămăsese din şuncă şi făcându-şi loc spre fereastră pe podeaua care se legăna, aruncă şunca prin ochiul de fereastră spart. De partea cealaltă se auzi un mârâit înfometat şi ceva ca un şoc trecu de la animal la ea. Înmărmurită de ceea ce făcuse se întoarse la pat. Putea auzi zgomotul făcut de pantera care trăgea din bucata de carne. Casa începu să se învârte în jurul ei.

Când se trezi din nou înţelese imediat că totul se schimbase. Ploaia se oprise. Voia să simtă legănarea casei dar nu se mai clătina pe valurile inundaţiei.

Deschizând uşa văzu o altă lume. Casa stătea pe limba de pământ pe care stătuse din totdeauna. Câţiva metri mai încolo râul încă se mai rostogolea ca un torent, dar nu mai acoperea cei câţiva metri dintre casă şi stejar. Şi pantera plecase. Pornind de la verandă către stejar şi desigur spre mlaştină erau urme care începuseră deja să se piardă în noroiul moale. Iar acolo, pe verandă, ros până la os era ceea ce mai rămăsese din şuncă.


Intrebarea 1: Iată o conversaţie dintre două persoane care au citit “Darul”:

  • Eu cred că femeia din povestire e fără inimă şi crudă.
  • Cum poţi să spui asta ? Eu cred că e o persoană foarte miloasă.

Argumentează pe baza povestirii cum ar putea fiecare din cei de mai sus să-şi
justifice punctul de vedere.

Interlocutor 1 ……………………………………………………………………………………………..

Interlocutor 2 ……………………………………………………………………………………………..

Intrebarea 2:  Care este situaţia femeii la începutul povestirii?

  • Este prea slăbită să plece din casă după zile întregi de nemâncare.
  • Se apără de un animal sălbatic.
  • Casa ei a fost înconjurată de apele revărsate.
  • Un râu revărsat i-a luat casa la vale.

Intrebarea 3: Iată câteva referiri iniţiale la panteră, în povestire.

  • “Răgetul o trezi, un sunet atât de înspăimântătorX”
  • “Răspunsul a fost un răget repetat, dar mai puţin ascuţit, sunând mai mult obositX”
  • “Ea a auzit răgetele, ca de suferinţă, îndepărtare, parcă suferinde.”

Având în vedere ceea ce se întâmplă în restul povestirii, de ce crezi că scriitorul a ales să prezinte pantera cu aceste elemente ale descrierii?…………………………………………………………………………………………..

Intrebarea 4: “Apoi, scârţâind şi troznind din greu, casa se smulseX”. Ce s-a întâmplat cu casa în această parte a povestirii?

  • S-a dărâmat.
  • A început să plutească.
  • S-a zdrobit de stejar.
  • S-a scufundat pe fundul râului.

Intrebarea 5:  Conform sugestiei din fragment, care a fost motivul femeii de a hrăni pantera? …………………………………………………………………………………………………………………

Intrebarea 6: Când femeia a spus, “şi după aia o să mă ocup de tine” asta înseamnă că ea:

  • Este sigură că pantera nu o să-i facă rău.
  • Încearcă să înspăimânte pantera.
  • Are intenţia să împuşte pantera.
  • Plănuieşte să hrănească pantera.

Intrebarea 7:  Crezi că ultima frază din “Darul” este un final potrivit? Explică răspunsul, demonstrând că ai înţeles cum se leagă ultima frază de semnificaţia povestirii……………………………………………………………………………………


CLONARE

Fără nici o îndoială, dacă ar fi fost alegeri pentru animalul anului 1997, Dolly ar fi fost învingătoare! Dolly este o oaie scoţiană pe care o vedeţi în fotografia de mai jos. Dar Dolly nu este o oaie oarecare. Ea este o clonă a altei oi. O clonă înseamnă: o copie. Clonare înseamnă copierea “după un original unic”. Oamenii de ştiinţă au reuşit crearea unei oi (Dolly) care este identică cu o altă oaie care a funcţionat pe post de “original”.

Este vorba de un om de ştiinţă scoţian pe nume Ian Wilmut care a proiectat “maşina de copiat” pentru oaie. El a luat o mică parte din ugerul unei oi adulte (oaia 1). Din această porţiune mică el a extras nucleul pe care apoi l-a transferat într-un ovul al altei oi (oaia 2). Dar întâi el a scos din ovul tot materialul care putea să determine transferul caracteristicilor oii 2 către un miel născut din acel ovul. Ian Wilmut a implantat ovulul astfel preparat al oii 2 într-o altă oaie (oaia 3). Oaia 3 a rămas gestantă şi a născut un miel, pe Dolly.

Unii savanţi cred că în câţiva ani va fi posibil să se cloneze şi oameni. Dar multe guverne au hotărât deja să interzică prin lege clonarea umană.

 

Intrebarea 1: Cu care oaie este identică Dolly?

  • Oaia 1.
  • Oaia 2.
  • Oaia 3.
  • Cu tatăl lui Dolly.

Intrebarea 2: În rândul partea de uger care a fost folosită este descrisă ca “o foarte mică bucată”. Din textul articolului poţi deduce ce se înţelege prin “o foarte mică bucată”. Această “foarte mică bucată” este:

  • o celulă.
  • o genă.
  • nucleul unei celule.
  • un cromozom.

Intrebarea 3: În ultima propoziţie din articol se afirmă că multe guverne au decis deja să interzică prin lege clonarea umană. Sunt menţionate mai jos două motive posibile pentru luarea acestei decizii. Sunt aceste motive ştiinţifice?

Încercuieşte răspunsul Da sau Nu pentru fiecare.

  • Clonele umane pot fi mult mai sensibile la anumite boli decât oamenii normali. Da / Nu
  • Oamenii nu trebuie să joace rolul lui Dumnezeu. Da / Nu

JURNALUL LUI SEMMELWEIS

TEXTUL 1

“Iulie 1846. Săptămâna viitoare voi ocupa un post ca ”Herr DoKtor” la Secţia I a Clinicii Maternităţii Spitalului General din Viena. M-am speriat când am auzit de procentul pacienţilor care mor în această clinică. În această lună nu mai puţin de 36 din cele 208 mame internate au murit acolo, toate din cauza febrei puerperale. Să naşti un copil este la fel de periculos ca pneumonia de gradul unu.”

Aceste rânduri din jurnalul lui Ignaz Semmelweis (1818-1865) ilustrează efectele devastatoare produse de febra puerperală, o boală contagioasă care a ucis multe femei după naştere. Semmelweis a adunat date referitoare la numărul deceselor din cauza febrei puerperale atât în secţia I cât şi în secţia a II-a (vezi diagrama).

Doctorii, printre care şi Semmelweis, erau în totală necunoştinţă în privinţa cauzelor care produceau febra puerperală. Din nou din jurnalul lui Semmelweis:

“Decembrie 1846. De ce aşa de multe femei mor din cauza acestei febre după ce au născut fără probleme? De secole ştiinţa ne-a învăţat că este vorba despre o epidemie datorată unui agent invizibil care omoară mamele. Cauzele pot fi schimbări ale aerului sau influenţe extraterestre sau o mişcare a pământului însuşi, un cutremur.”

În zilele noastre puţini oameni ar considera influenţa extraterestră sau un cutremur drept cauze posibile ale febrei. Dar pe vremea când a trăit Semmelweis, mulţi oameni, chiar şi oameni de ştiinţă, au crezut aşa! Noi ştim astăzi că este vorba de condiţiile de igienă. Semmelweis ştia că este puţin probabil ca febra să fie provocată de o influenţă extraterestră sau de un cutremur. El a făcut referire la datele colectate de el (vezi diagrama) şi le-a folosit pentru a-şi convinge colegii.

 

Intrebarea 1: Să presupunem că ai fi Semmelweis. Argumentează (pe baza datelor culese de Semmelweis) de ce este puţin probabil ca febra puerperală să fie cauzată de cutremure.

TEXTUL 2

O parte din cercetările efectuate în spital se baza pe disecţii. Cadavrul persoanei decedate era disecat pentru a se afla cauza morţii. Semmelweis a observat că studenţii care lucrau în secţia I participau la disecţia cadavrelor femeilor care muriseră în ziua anterioară chiar înainte de a face vizita femeilor care tocmai născuseră. Ei nu acordau prea mare atenţie curăţeniei lor după disecţii. Unii erau chiar mândri de faptul că puteai spune după miros că lucraseră la morgă, arătând astfel cât de sârguincioşi erau!

Unul dintre prietenii lui Semmelweis a murit după ce s-a tăiat în timpul unei astfel de disecţii. Disecţia cadavrului său a arătat că a avut aceleaşi simptome ca şi mamele moarte de febră puerperală. Această constatare i-a dat lui Semmelweis o nouă idee.

Întrebarea 2:  Noua idee a lui Semmelweis punea în legătură numărul mare de decese al femeilor din maternitate şi comportamentul studenţilor. Care era această idee?

  • Curăţenia personală a studenţilor după disecţii ar trebui să ducă la o scădere a febrei puerperale.
  • Studenţii nu ar trebui să participe la disecţii pentru că se pot tăia.
  • Studenţii miros pentru că nu se spală bine după disecţii.
  • Studenţii vroiau să arate că sunt sârguincioşi, ceea ce îi făcea neglijenţi când le examinau pe femei.

Întrebarea 3: Semmelweis a reuşit în încercarea sa de a reduce numărul deceselor datorate febrei puerperale. Dar febra puerperală rămâne şi astăzi o boală greu de eliminat. Stările febrile care sunt greu de vindecat sunt încă o problemă în spitale. Multe măsuri sunt luate uzual pentru a se controla această problemă. Printre acestea este şi spălarea cearceafurilor la temperaturi înalte. Explică de ce temperaturile înalte (în timpul spălatului cearceafurilor) ajută la reducerea riscului de contractate a unei stări febrile de către paciente.

Întrebarea 4:  Multe boli pot fi vindecate folosind antibiotice. Totuşi, succesul unor antibiotice asupra febrei puerperale s-a diminuat în ultimii ani. Care este cauza?

  • Odată produse, antibioticele îşi pierd treptat din calităţi.
  • Bacteriile devin rezistente la antibiotice.
  • Aceste antibiotice ajută numai la combaterea febrei puerperale, nu şi a altor boli.
  • Nevoia de antibiotice s-a redus deoarece condiţiile sănătăţii publice s-au îmbunătăţit în ultimii ani.

OZONUL

Citeşte următorul fragment dintr-un articol despre stratul de ozon.

Atmosfera este un ocean de aer şi o resursă naturală preţioasă pentru menţinerea vieţii pe Pământ. Din păcate, activităţile umane bazate pe interese naţionale/personale cauzează pagube acestei resurse comune, mai ales subţierea stratului fragil de ozon, care acţionează ca un scut protector pentru viaţa de pe Pământ.

Moleculele de ozon constau din trei atomi de oxigen, faţă de moleculele de oxigen care au doi atomi de oxigen. Moleculele de ozon sunt extrem de rare: mai puţin de zece la fiecare milion de molecule de aer. Totuşi, de aproape un miliard de ani, prezenţa lor în atmosferă a jucat un rol vital în salvgardarea vieţii pe Pământ. Depinzând de locul în care se află, ozonul poate proteja sau poate dăuna vieţii pe Pământ. Ozonul din troposferă (până la 10 km deasupra suprafeţei Pământului) este ozon “rău” care poate dăuna ţesuturilor pulmonare şi plantelor. Însă cam 90% din ozonul care se găseşte în stratosferă (între 10 şi 40 kilometri deasupra suprafeţei Pământului) este ozon “bun” care joacă un rol benefic prin absorbţia radiaţiilor ultraviolete (UV-B) periculoase ale soarelui.

Fără acest strat benefic de ozon, oamenii ar fi mai sensibili în faţa anumitor boli datorate efectului crescut al razelor ultraviolete ale soarelui. În ultimele decenii, cantitatea de ozon a scăzut. În 1974 se presupunea că prezenţa cloroflorurilor de carbon (CFC-uri) ar putea fi una dintre cauze. Până în 1987, aprecierea ştiinţifică a relaţiei cauză-efect nu era destul de convingătoare pentru a implica CFC-urile. Totuşi, în septembrie 1987, diplomaţi de pe tot globul s-au întâlnit la Montreal (Canada) şi au convenit să limiteze drastic utilizarea CFC-urilor.

 

Intrebarea 1: În textul de mai sus nu se menţionează nimic despre modul în care se formează ozonul din atmosferă. De fapt, în fiecare zi se formează şi dispare o cantitate de ozon. Modul în care se formează ozonul este ilustrat în următoarele benzi desenate.

Presupune că ai un unchi care încearcă să înţeleagă sensul acestor desene. Totuşi, acesta nu a primit nici un fel de educaţie ştiinţifică la şcoală şi nu înţelege ce explică autorul desenelor. El ştie că nu există nici un fel de fiinţe mici în atmosferă şi se întreabă ce caută aceste fiinţe din desene, ce înseamnă aceste notaţii ciudate O2 şi O3 şi care sunt procesele reprezentate în desene. El te roagă să îi explici benzile desenate. Presupune că unchiul tău ştie:

  • că O este simbolul pentru oxigen;
  • ce sunt atomii şi moleculele.

Scrie o explicaţie a desenelor comice pentru unchiul tău. În explicaţia ta, foloseşte cuvinte precum atomi şi molecule în felul în care acestea sunt utilizate în rândurile 5 şi 6.

Intrebarea 2: Ozonul se formează de asemenea în timpul furtunilor însoţite de descărcări electrice. Astfel apare mirosul specific după o asemenea furtună. În rândurile 10–12 autorul textului face distincţie între “ozon bun ” şi “ozon rău”. Conform termenilor din articol, ozonul care se formează în timpul descărcărilor electrice este “ozon bun ” sau “ozon rău”? Alege răspunsul şi explicaţia care este sprijinită de text, încercuind litera corespunzătoare.

Intrebarea 3: Rândurile 14 şi 15 precizează: “Fără acest strat benefic de ozon, oamenii ar fi mai sensibili în faţa anumitor boli datorate efectului crescut al razelor ultraviolete ale Soarelui.”

Numeşte una dintre aceste boli specifice.

Intrebarea 4: La sfârşitul textului este menţionată o reuniune internaţională de la Montreal. La această reuniune s-au discutat o serie de probleme cu privire la micşorarea stratului de ozon. În tabelul de mai jos sunt menţionate două dintre aceste probleme. Poate cercetarea ştiinţifică să răspundă la întrebările enumerate mai jos?

Încercuieşte pentru fiecare dintre ele răspunsul Da sau Nu.

 

Share