Educația de acasă și cea formală, nu se exclud, ci se completează. Ce știu puțini adulți: ”ești ceea ce trăiești”. Nici nu merită să mă străduiesc să răspund la întrebarea ”dar între vârsta de 7 ani și 18 ani nu se mai întâmplă nimic?”

O mai să spun doar atât: adultul este suma întâlnirilor. Nu temele, nu greutatea ghiozdanului, nu auxiliarele, nu examenele formează, ci tot ce fac ei în timpul petrecut în școală.

Ce fac ei 5-6-7 ore pe zi? Stau în poziția de receptor, cu fundul pe scaun. Ce anume din ce fac ei acolo le dezvoltă personalitatea complexă necesară adultului integrat în societate, acela responsabil, corect, cinstit, empatic social, familist, amabil, serios, dispus la dialog etc etc etc de care societatea noastră duce lipsă? Sfaturile părinților și ale profilor? Poate, într-o mică măsură. Ce îi formează este ce trăiesc zilnic.

Asta este explicația pentru care în Japonia, Israel, Finlanda și altele nu se pun note în primele 4 clase. Niște neisprăviți, nu? Ei, nu! Au înțeles că prioritatea este nu dezvoltarea inteligenței logico-matematice la vârste fragede, ci a pune bazele unui caracter sănătos.

Deci măsură în toate și educație pentru copii.

Florin,