You are currently viewing Treaba ta e să-i arăți că te interesează

Treaba ta e să-i arăți că te interesează

Desemnarea unui ministru bun la educație nu va rezolva toate problemele școlii românești. E important dar nu suficient.

E adevărat, avem reflexul de a aștepta un erou salvator sau de a găsi un țap ispășitor. Mituri vechi de când lumea, dar care nu fac altceva decât să mascheze reflexul unora dintre noi de a nu ne asuma responsabilitatea.

Sunt multe lucruri care nu merg bine prin școlile noastre și care nu țin neapărat de ministru. Cine te oprește pe tine, domnule primar, să aloci resurse școlii din localitatea pe care o păstorești? Cine te împiedică să îi întrebi pe profesori ce nevoi au, să faci achiziții de material didactic, tehnologie, să pui mâna să repari și tu acoperișul ăla sau să faci o toaletă decentă? Ți-a trecut prin cap că ești primul care ai putea motiva profesorii tineri și bine pregătiți să rămână la tine în sat? Să te gândești că omul ăla trebuie să locuiască undeva, să-și plătească naveta sau, pur și simplu, să-l ții acolo pentru că e foarte bun și nu vrei să ți-l ia altă școală?

Cine îi oprește pe unii profesori să-și facă lecțiile atractive, interesante, care să zgândăre curiozitatea și imaginația elevilor? De ce nu profită de resursele de formare profesională, multe dintre ele gratuite, aflate la un click distanță? Cine îi împiedică să-și facă orele? Efectiv. Să-și facă orele. Că sunt unii care confundă online-ul cu vacanța de vară! Ce îi costă să le zâmbească puțin elevilor și să le spună că se bucură sa fie acolo, împreună cu ei?

Legislația, programele școlare, planurile-cadru

Legislația, programele școlare, planurile-cadru sunt, e adevărat, perfectibile. Dar un profesor pasionat, care știe ce are de făcut la clasă, nu va simți niciodată că e limitat de programă sau de vreo metodologie. Dacă spune asta, înseamnă că nu le cunoaște. Cu toate hibele ei, legislația din învățământul românesc a făcut niște progrese în ultimii ani. Mai căznit, mai de nevoie, dar în acest moment există un cadru relativ decent, care nu împiedică pe nimeni să tindă spre excelența didactică. Știu asta pentru că am cunoscut destui profesori care au reușit.

Cine te oprește pe tine, domnule plătitor de taxe și impozite să ceri politicienilor o școală decentă?

Nu, nu contează că nu ai copii. Elevii de astăzi sunt cetățenii de mâine. Poate îți vor fi colegi. Vecini. Te vei întâlni cu ei în trafic. Vor fi funcționarii de la ghișeu sau medicii care te vor opera. Sau poate nici una din toate astea. Dar tot se va putea să te întrebi de ce unii dintre concetățenii tăi nu au o cultură științifică elementară care să le permită să înțeleagă rostul unui vaccin. Sau poate te vei revolta iar că nu iese nimeni la vot. Simplu. Pentru că nu le-a format nimeni în școală o conștiință civică.

Te deranjează că guvernanții nu sunt interesați de educație?

Păi au și de ce! Nu au sesizat că ți s-ar părea importantă. Ai cerut întotdeauna măriri de salarii, de pensii și alocații. Autostradă până pe Valea Prahovei, ca să ai unde să ieși la un grătar. Nu te-am auzit cerând educație. Nu te-am auzit spunând apăsat și hotărât că vrei școli decente în România.

Ai cerut circ și pâine?Asta ți s-a dat.

Acum e momentul să le spui că școala e una dintre prioritățile tale. Vom avea un nou guvern. Treaba lui e să facă învățământul să meargă bine. Treaba ta e să-i arăți că te interesează.

Autor – Profesor Marcel Bartic

Sharing is caring!

Lasă un răspuns