Starea de bine este strâns legată de învățare și motivație. Nimeni nu poate fi bun în ceea ce face dacă nu e într-o stare bună. Contextele în care trăim pot stimula sau, dimpotrivă, deteriora starea de bine. Este un lucru valabil și pentru locul în care un copil își petrece o foarte mare parte din timp: ȘCOALA.
Copiii își petrec o bună parte din timp la școală, prin urmare, aceasta trebuie să fie un loc esențial pentru conturarea stării lor generale de bine, cu toate aspectele sociale, fizice și emoționale. Starea de bine a elevilor le influențează capacitatea de a-și atinge întregul potențial școlar. Calitatea relaţiilor pe care le au copiii între ei, pe care le au cu adulţii, precum şi calitatea mediului de învăţare, influenţează fundamental progresele lor şcolare.
A fost demonstrat faptul că mediul fizic, social și emoțional în care personalul și elevii petrec o mare parte din fiecare zi, poate afecta sănătatea lor fizică, emoțională și mentală și starea de bine, precum și rata abandonului școlar.
Se apreciază că mediul şcolar poate îmbunătăți bunăstarea socială, emoţională şi capacitatea de învăţare când:
- este cald, prietenos şi recompensează învăţarea;
- promovează în special cooperarea şi mai puţin competiţia;
- oferă susţinere şi facilitează comunicarea deschisă;
- încurajează activităţile creative;
- încurajează dezvoltarea de proceduri şi regulamente care interzic pedeapsa fizică şi promovează
- interacţiunea non-violentă pe terenul de joacă, în clasă şi între personalul şcolii şi elevi prevenind în felul acesta pedeapsa fizică, agresivitatea, hărţuirea şi violenţa;
Astfel, Institutul naţional de sănătate publică si National institute of public health, au analizat starea de bine a elevilor. Iată mai jos rezultatele analizei.
Profesorii sunt factorul cel mai important în crearea unei atmosfere eficiente și incluzive
Copiii au o capacitate înnăscută de a învăța, dar această capacitate poate fi compromisă și, uneori, distrusă. O școală prietenoasă recunoaște, încurajează și sprijină capacitățile în creștere ale copiilor care învață. Şcoala trebuie să reprezinte un mediu prietenos şi sigur de muncă şi joacă. Rolul profesorului include grija pentru bunăstarea psihică a elevilor.
Climatul şcolar a fost identificat ca una dintre cele mai importante trăsături ale unei şcoli. Când atmosfera din şcoală este neprietenoasă, îngrijirea nu este atentă, lipseşte încurajarea şi recompensarea, sănătatea mentală, atât a elevilor cât şi a profesorilor poate fi afectată în mod advers. Impactul unei atmosfere neprietenoase este în mod particular dăunător dacă persistă o perioadă mai lungă de timp.
Din perspectiva profesorilor, şcoala asigură în mare măsură un climat adecvat, dar din perspectiva elevilor cerinţele pentru asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare sunt acoperite într-o mai mică măsură. Este necesar ca şcolile să-şi revizuiască o serie de aspecte şi să stabilească mecanisme eficiente de feed-back între profesori şi elevi pentru identificarea deficienţelor şi stabilirea de măsuri de corectare.
Susţinerea cooperării şi învăţării active
Când elevii cooperează, încadrarea în învingători şi învinşi este mai puţin evidentă şi prin urmare, se evită umilirea consecutivă a celor consideraţi rataţi. Prin această metodă pot beneficia în mare măsură elevii cu dificultăţi de învăţare şi cei din comunităţi dezavantajate. Atunci când elevii primesc în mod constant mesajul că sunt rataţi, dorinţa lor de a reuşi se erodează. Când elevii cooperează în procesul de învăţare, implicarea în rezolvarea sarcinilor este mai mare, se reduc diversiunile şi se utilizează o proporţie mai mare din timp pentru instruire. Copiii sunt capabili să se ajute între ei mult mai mult, cei cu un nivel mai scăzut, cât şi cei cu un nivel mai înalt al realizărilor beneficiind deopotrivă, munca elevilor devenind mai atentă, aprofundată şi bine prezentată.
Rezultatele punctează necesitatea unei mai atente implementări a procedurilor de învăţare. Tehnicile active de învăţare, cum ar fi jocul de roluri, proiecte şcolare /comunitare, proiecte de cercetare bazate pe anumite teme, ar putea fi noi pentru unii profesori şi prin urmare se impune formarea acestora pentru dobândirea de abilităţi şi încredere în folosirea lor.
Interzicerea pedepsei fizice şi a violenţei
Pedepsirea fizică a elevilor în şcoală este inacceptabilă! Violenţa faţă de elevi, în forma pedepsei corporale, poate fi sancţionată legal, fiind văzută ca o formă de abuz al copilului. Pedeapsa corporală nu este necesară deoarece nu numai că nu dă rezultate, suprimând doar pentru o perioadă scurtă comportamentul nedorit, dar creează pe de altă parte o atmosferă de teamă care nu este favorabilă învăţării.
Existenţa unor reguli clare şi corecte şi aplicarea lor cu consecvenţă este vitală pentru menţinerea disciplinei. Rezultatele denotă necesitatea creări de oportunităţi pentru ca profesorii să poată dobândi cunoştinţe şi deprinderi care să le permită să facă faţă violenţei la diverse niveluri, mergând de la agresiunea verbală, de tipul poreclelor şi rumorii în clasă, până la intervenţia în cadrul unor încăierări. Citește aici mai multe despre agresiunea profesorului față de elev.
Intoleranţa faţă de agresivitate, hărţuire şi discriminare
Copiii au dreptul fundamental de a se simţi în siguranţă la şcoală şi de a fi scutiţi de asuprire, umilire intenţionată şi pericole potenţiale cauzate de intimidare şi hărţuire. Deşi majoritatea cercetărilor în acest domeniu s-au axat pe studiul personalităţii intimidatorilor şi victimelor, multe progrese în această direcţie pot fi realizate prin schimbarea modului de organizare al şcolii şi prin ajustarea atitudinii colective şi atmosferei generale cu scopul prevenirii hărţuirii şi intimidării, atitudinea profesorilor având efecte importante în descurajarea acestora. Neluând atitudine în cazul plângerilor, profesorii contribuie sau chiar cresc teama celor care sunt ţinta atacurilor.
Se impune discutarea în mod deschis a problemei şi conceperea unui plan clar de acţiune pentru a aborda intimidarea, hărţuirea şi consecinţele lor. Părinţii trebuie încurajaţi să lucreze în parteneriat cu profesorii pentru a preveni escaladarea la o serie de comportamente indezirabile.
Profesorii trebuie să sesizeze schimbarea de la tachinarea în joacă la insultă, să fie capabili să contracareze agresiunea fizică de îndată ce devine evidentă. Mentori din rândul elevilor pot să-şi asume responsabilitatea pentru integrarea în şcoală a nou-sosiţilor şi a celor singuratici. Creşterea capacităţii şi motivării elevilor pentru cooperare poate conduce la reducerea agresivităţii în şcoală. Intervenţiile de succes necesită ameliorări marcate ale climatului şcolar, în special în termenii ordinii şi disciplinei, întăririi atitudinilor pozitive faţă de şcoală şi muncă, pentru reducerea numărului de victime, injurii, traume emoţionale şi comportamente anti-sociale de tipul vandalismului.
Dezvoltarea activităţilor creative
În consolidarea procesului de învăţare, odihna şi relaxarea joacă un rol important. Recreaţiile asigură elevilor oportunitatea schimbului informaţional, timpul liber fiind vital în dezvoltarea imaginaţiei elevilor. Este important ca şcoala să asigure oportunităţi, facilităţi şi timp pentru învăţarea unor meşteşuguri şi arte, precum şi condiţii în care elevii să poată acţiona fără presiunea performanţei sau a evaluării.
Este aria şcolară care a obţinut cele mai mici scoruri, atât din partea profesorilor, cât şi a elevilor, ceea ce denotă faptul că nu sunt asigurate într-o măsură suficientă locuri de joacă şi oportunităţi de dezvoltare a capacităţilor creative ale elevilor.
Se impune ca şcolile să analizeze aceste aspecte şi să caute modalităţi de ameliorare. Idei simple, cu costuri reduse, cum ar fi utilizarea de pietre, marcaje colorate pentru delimitarea unor locuri pentru diverse jocuri, pot fi deopotrivă distractive şi eficiente în acest scop. Solicitarea de idei în acest sens din partea elevilor poate aduce soluţii novatoare, simple, eficiente şi agreate de către aceştia.
Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor
Implicarea părinţilor în activităţile şcolare şi luarea deciziilor este un pilon esenţial al şcolilor care promovează sănătatea şi atmosfera prietenoasă.
O funcţie importantă a sistemului de învăţământ este să ofere asistenţă familiilor pentru a-şi ajuta copiii să devină membri productivi şi stabili din punct de vedere emoţional şi social ai comunităţii. Deşi predarea este de importanţă primară pentru învăţare, nu este posibil să se ignore familia din care provine copilul, fără ca aceasta să genereze riscuri potenţiale ale învăţării eficiente.
Este important ca şcolile să-şi revizuiască politicile în acest domeniu, pentru a întări relaţia dintre familie şi şcoală. Având informaţii referitoare la situaţia familială şi la necesităţile copilului, profesorii îl pot înţelege mai bine şi îşi pot adapta modul de predare, iar probabilitatea de a-i ignora tradiţiile şi valorile deprinse în familie ducând în felul acesta la contradicţii, conflicte şi nefericire, este mult redusă.
Absenţa contactului între şcoală şi familie, duce la trecerea neobservată a problemelor şi schimbărilor majore din viaţa copilului, în timp ce un climat pozitiv în şcoală şi o relaţie bună şcoală-familie vor asigura mediul pentru dezvoltarea unor niveluri ridicate de auto-încredere şi stimă de sine.
Promovarea oportunităţilor egale de participare la luarea deciziilor
Şcolile prietenoase şi promotoare ale sănătăţii asigură elevilor suportul emoţional şi social şi îi ajută să dobândească încrederea de a vorbi liber despre şcoală şi viaţa lor în cadrul acesteia. Printr-o contribuţie la modul de organizare şi funcţionare al şcolii, copiii găsesc şcoala mai atractivă şi prietenoasă.
Dacă profesorii consideră că şcoala promovează într-o măsură destul de mare oportunităţi egale în luarea deciziilor, elevii sunt de părere că implicarea lor este redusă în acest domeniu, scorul fiind unul dintre cele mai scăzute.
Profesorii trebuie să realizeze că o componentă importantă a bunăstării emoţionale şi sociale a unei persoane este sentimentul acceptării ei aşa cum este. Sentimentul excluderii sau inegalităţii (îndeosebi pentru motive ce nu ţin de controlul personal) este dăunător pentru stima de sine şi demnitate. Elevii care sunt trataţi ca egali şi cred în şansa lor de a avea succes ca oricare altă persoană, nu au numai o probabilitate mai mare de a-şi atinge potenţialul intelectual, dar îşi vor preţui şcoala pentru mediul prietenos şi de susţinere şi vor fi mai toleranţi cu cei care sunt „diferiţi”. Şcolile trebuie să-şi găsească propriile modalităţi de recunoaştere şi primire a elevilor cu apartenenţă etnică, religioasă şi culturală diferită, ca şi a celor cu necesităţi speciale, săracilor şi orfanilor
PROFESORII apreciază ca prioritati pentru ameliorarea mediului psihosocial şcolar:
- Susţinerea cooperării şi învăţării active
- Dezvoltarea activităţilor creative
- Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare.
ELEVII apreciază ca prioritati pentru ameliorarea mediului psihosocial:
- Susţinerea cooperării şi învăţării active
- Dezvoltarea activităţilor creative
- Promovarea oportunităţilor egale şi participarea la luarea deciziilor.
Concluzii
Avantajele unui mediu şcolar pozitiv constau în bunăstarea şi fericirea, întărirea sentimentului de apartenenţă şi o mai bună calitate a vieţii celor implicaţi în procesul instructiv-educativ. Indirect, poate avea ca rezultat performanţe academice mai bune. De asemenea, poate modifica unele aspecte negative ale vieţii şcolare prin reducerea intimidării şi hărţuirii, injuriilor şi absenteismului şcolar. Are potenţialul de a diminua sterotipiile, teama, anxietatea, depresia şi pierderea motivaţiei.
Sentimentele de bunăstare în timpul copilăriei şi adolescenţei pun temelii solide pentru o bună sănătate la maturitate.
Analiza întreprinsă a conturat ca priorităţi pentru ameliorarea mediului psiho-social şcolar, deopotrivă din perspectiva elevilor cât şi a profesorilor, dezvoltarea activităţilor creative, promovarea oportunităţilor egale şi participarea la luarea deciziilor.
Conform psihologului Donald Winnicott creativitatea aparţine sentimentului de a te “simţi viu”. Pentru a fi creativi, copiii trebuie să se simtă în siguranţă din punct de vedere emoţional. Copiii sunt exploratori prin natură, dar pentru a fi creativi au nevoie de un mediu propice. Îndrăzneala de a face ceva diferit, sau într-un mod nou, este inima creativităţii. Copiii au nevoie de experienţe pozitive, de spaţiu personal pentru a fi singuri cu ei înşişi şi în acelaşi timp au nevoie de sentimentul de conexiune cu alte persoane, în special cei care sunt importanţi pentru ei emoţional.
Studiul a fost efectuat de Ministerul sănătăţii, Institutul naţional de sănătate publică si National institute of public health, in intervalul şcolar 2014-2016. Au fost incluse în studiu un număr de 40 unităţi de învăţământ în cadrul cărora au fost chestionaţi 2362 elevi şi 1633 cadre didactice. Raportul integral poate fi gasit aici